Today's Readings

First Reading

Romans 9:14-29

Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nici de cum! Căci El a zis lui Moise: ,,Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.`` Aşa dar, nu atîrnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă. Fiindcă Scriptura zice lui Faraon: ,,Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea, şi pentruca Numele Meu să fie vestit în tot pămîntul.`` Astfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea. Dar îmi vei zice: ,,Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voiei Lui?`` Dar, mai de grabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l -a făcut: ,,Pentru ce m-ai făcut aşa?`` Nu este olarul stăpîn pe lutul lui, ca din aceeaş frămîntătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară? Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mînia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mîniei, făcute pentru peire; şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării, pe cari le -a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)? Astfel, El ne -a chemat nu numai dintre Iudei, ci şi dintre Neamuri, după cum zice în Osea: ,,Voi numi ,popor al Meu`, pe cel ce nu era poporul Meu, şi ,prea iubită`, pe cea care nu era prea iubită. Şi acolo unde li se zicea: ,Voi nu sînteţi poporul Meu`, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui viu.`` Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel: ,,Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mîntuită. Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede pe pămînt cuvîntul Lui. Şi, cum zisese Isaia mai înainte: ,,Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămînţă, am fi ajuns ca Sodoma, şi ne-am fi asemănat cu Gomora.``

First Reading

Genesis 38

În vremea aceea, Iuda a părăsit pe fraţii săi, şi a tras la un om din Adulam, numit Hira. Acolo, Iuda a văzut pe fata unui Cananit, numit Şua; a luat -o de nevastă, şi s'a culcat cu ea. Ea a rămas însărcinată, şi a născut un fiu, pe care l -a numit Er. A rămas iarăş însărcinată, şi a mai născut un fiu, căruia i -a pus numele Onan. A mai născut iarăş un fiu, căruia i -a pus numele Şela; Iuda era la Czib, cînd a născut ea. Iuda a luat întîiului său născut Er, o nevastă numită Tamar. Er, întîiul născut al lui Iuda, era rău înaintea Domnului; şi Domnul l -a omorît. Atunci Iuda a zis lui Onan: ,,Du-te la nevasta fratelui tău, ia -o de nevastă, ca cumnat, şi ridică sămînţă fratelui tău.`` Onan, ştiind că sămînţa aceasta n'are să fie a lui, vărsa sămînţa pe pămînt ori de cîte ori se culca cu nevasta fratelui său, ca să nu dea sămînţă fratelui său. Ce făcea el n'a plăcut Domnului, care l -a omorît şi pe el. Atunci Iuda a zis norei sale Tamar: ,,Rămîi văduvă în casa tatălui tău, pînă va creşte fiul meu Şela.`` Zicea aşa ca să nu moară şi Şela ca fraţii lui. Tamar s'a dus, şi a locuit în casa tatălui ei. Au trecut multe zile, şi fata lui Şua, nevasta lui Iuda, a murit. După ce au trecut zilele de jale, Iuda s'a suit la Timna, la cei ce -i tundeau oile, el şi prietenul său Hira, Adulamitul. Au dat de veste Tamarei despre lucrul acesta, şi i-au zis: ,,Iată că socru-tău se suie la Timna, ca să-şi tundă oile.`` Atunci ea şi -a lepădat hainele de văduvă, s'a acoperit cu o măhramă, s'a îmbrăcat în alte haine, şi a şezut jos la intrarea în Enaim, pe drumul care duce la Timna; căci vedea că Şela se făcuse mare, şi ea nu -i fusese dată de nevastă. Iuda a văzut -o, şi a luat -o drept curvă, pentru că îşi acoperise faţa. S'a abătut la ea din drum, şi a zis: ,,Lasă-mă să mă culc cu tine!`` Căci n'a cunoscut -o că era noru-sa. Ea a zis: ,,Ce-mi dai ca să te culci cu mine?`` El a răspuns: ,,Am să-ţi trimet un ied din turma mea.`` Ea a zis: ,,Îmi dai un zălog, pînă îl vei trimete?`` El a răspuns: ,,Ce zălog să-ţi dau?`` Ea a zis: ,,Inelul tău, lanţul tău, şi toiagul pe care -l ai în mînă.`` El i le -a dat. Apoi s'a culcat cu ea; şi ea a rămas însărcinată dela el. Ea s'a sculat, şi a plecat; şi -a scos mahrama şi s'a îmbrăcat iarăş în hainele de văduvă. Iuda a trimes iedul prin prietenul său Adulamitul, ca să scoată zălogul din mînile femeii. Dar acesta n'a găsit -o. A întrebat pe oamenii locului, şi a zis: ,,Unde este curva aceea, care stătea aici la Enaim, pe drum?`` Ei au răspuns: ,,N'a fost nici o curvă aici.`` Adulamitul s'a întors la Iuda, şi i -a spus: ,,N'am găsit -o; şi chiar oamenii de acolo au zis: ,,N'a fost nici o curvă aici.`` Iuda a zis: ,,Ţină ce a luat, numai să nu ne facem de rîs. Iată, am trimes iedul acesta, şi n'ai găsit -o.`` Cam după trei luni, au venit şi au spus lui Iuda: ,,Tamar, noru-ta, a curvit, şi a rămas chiar însărcinată în urma curvirii ei.`` Şi Iuda a zis: ,,Scoateţi -o afară ca să fie arsă.`` După ce au scos -o afară, ea a trimes să spună socrului său: ,,Dela omul acela, ale cui sînt lucrurile acestea, am rămas eu însărcinată; vezi, te rog, al cui este inelul acesta, lanţurile acestea, şi toiagul acesta.`` Iuda le -a cunoscut, şi a zis: ,,Ea este mai puţin vinovată decît mine, fiindcă n'am dat -o de nevastă fiului meu Şela.`` Şi nu s'a mai împreunat cu ea deatunci. Cînd i -a venit vremea să nască, iată că în pîntecele ei erau doi gemeni. Şi în timpul naşterii, unul a scos mîna înainte; moaşa i -a apucat mîna, şi a legat -o cu un fir roş, zicînd: ,,Acesta a ieşit cel dintîi.`` Dar el a tras mîna înapoi, şi a ieşit frate-său. Atunci moaşa a zis: ,,Ce spărtură ai făcut!`` De aceea i -a pus numele Pereţ (Spărtură). În urmă a ieşit fratele lui, care avea firul roş la mînă; de aceea i-au pus numele Zerah (Cărămiziu). Iosif în Egipt.

First Reading

Exodus 6:1-13

Domnul a zis lui Moise: ,,Vei vedea acum ce voi face lui Faraon: o mînă puternică îl va sili să -i lase să plece; da, o mînă puternică îl va sili să -i izgonească din ţara lui.`` Dumnezeu a mai vorbit lui Moise, şi i -a zis: ,,Eu sînt Domnul. Eu M'am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul Cel Atotputernic; dar n-am fost cunoscut de el subt Numele Meu ca ,Domnul.`` De asemenea Mi-am încheiat legămîntul Meu cu ei, ca să le dau ţara Canaan, ţara călătoriilor lor sfinte, în care au locuit ca străini. Acum însă am auzit gemetele copiilor lui Israel, pe cari -i ţin Egiptenii în robie, şi Mi-am adus aminte de legămîntul Meu. De aceea spune copiilor lui Israel: ,Eu sînt Domnul: Eu vă voi izbăvi din muncile cu cari vă apasă Egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor, şi vă voi scăpa cu braţ întins şi cu mari judecăţi. Vă voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru, şi veţi cunoaşte că Eu, Domnul, Dumnezeul vostru, vă izbăvesc de muncile cu cari vă apasă Egiptenii. Eu vă voi aduce în ţara, pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov; Eu vă voi da -o în stăpînire; Eu, Domnul.`` Astfel a vorbit Moise copiilor lui Israel. Dar desnădejdea şi robia aspră în care se aflau, i-au împedicat să asculte pe Moise. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: ,,Du-te de vorbeşte lui Faraon, împăratul Egiptului, să lase pe copiii lui Israel să iasă afară din ţara lui.`` Moise a răspuns în faţa Domnului: ,,Iată că nici copiii lui Israel nu m'au ascultat: cum are să m'asculte Faraon pe mine, care n'am o vorbire uşoară?`` Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi le -a dat porunci cu privire la copiii lui Israel şi cu privire la Faraon, împăratul Egiptului, ca să scoată din ţara Egiptului pe copiii lui Israel.

Morning Prayer — First Lesson

Exodus 20

Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, şi a zis: ,,Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te -a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor cari sînt sus în ceruri, sau jos pe pămînt, sau în apele mai de jos de cît pămîntul. Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sînt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii pînă la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur pînă la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui. Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s'o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pămîntul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S'a odihnit: de aceea a binecuvîntat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit -o. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentruca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi -o dă Domnul, Dumnezeul tău. Să nu ucizi. Să nu preacurveşti. Să nu furi. Să nu mărturiseşti strîmb împotriva aproapelui tău. Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău. Tot poporul auzea tunetele şi sunetul trîmbiţei şi vedea flacările muntelui, care fumega. La priveliştea aceasta, poporul tremura, şi stătea în depărtare. Ei au zis lui Moise: ,,Vorbeşte-ne tu însuţi, şi te vom asculta: dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.`` Moise a zis poporului: ,,Nu vă spăimîntaţi; căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare, şi ca să aveţi frica Lui înaintea ochilor voştri, pentru ca să nu păcătuiţi.`` Poporul stătea în depărtare; iar Moise s'a apropiat de norul în care era Dumnezeu. Domnul a zis lui Moise: ,,Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: ,Aţi văzut că v'am vorbit din ceruri. Să nu faceţi dumnezei de argint şi dumnezei de aur, ca să -i puneţi alături de Mine; să nu vă faceţi alţi dumnezei. Să-Mi ridici un altar de pămînt, pe care să-ţi aduci arderile-de-tot şi jertfele de mulţămire, oile şi boii. În orice loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine, şi te voi binecuvînta. Dacă-Mi vei ridica un altar de piatră, să nu -l zideşti din pietre cioplite; căci cum îţi vei pune dalta în piatră, o vei pîngări. Să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ţi se descopere goliciunea înaintea lui.``

Epistle

Sirach 45:1-6

First Reading

Song of Solomon 7

Ce frumoase îţi sînt picioarele în încălţămintea ta, fată de domn! Marginile rotunde ale coapsei tale sînt ca nişte lănţişoare de pus la gît, lucrate de mînile unui meşter iscusit. Pîntecele tău este un pahar rotund, de unde nu lipseşte vinul mirositor; trupul tău este un snop de grîu, încins cu crini. Amîndouă ţîţele tale sînt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare. Gîtul tău este ca un turn de fildeş; ochii tăi sînt ca iazurile Hesbonului, de lîngă poarta Bat-Rabim; nasul tău este ca turnul Libanului, care priveşte spre Damasc. Capul tău este cum e Carmelul, şi părul capului tău este ca purpura împărătească: pînă şi un împărat ar fi înlănţuit de pletele tale!... Ce frumoasă şi ce plăcută eşti, tu, iubito, în mijlocul desfătărilor! Statura ta este ca finicul, şi ţîţele tale ca nişte struguri. Îmi zic: ,,Mă voi sui în finic, şi -i voi apuca crăcile!`` Atunci ţîţele tale vor fi ca strugurii din vie, mirosul suflării tale ca al merelor. Şi gura ta toarnă un vin ales, care curge lin ca răspuns la desmierdările mele, şi alunecă pe buzele noastre cînd adormim! Eu sînt a iubitului meu, şi el doreşte de mine. Vino, iubitule, haidem să ieşim pe cîmp, să mînem noaptea în sate! Dis de dimineaţă ne vom duce la vii, să vedem dacă a înmugurit via, dacă s'a deschis floarea, şi dacă au înflorit rodiile. Acolo îţi voi da dragostea mea. Mandragorele îşi răspîndesc mirosul, şi deasupra uşii avem tot felul de roade bune, noi şi vechi, pe cari, pentru tine, iubitule, le-am păstrat.

Morning Prayer — Second Lesson

Mark 7

Fariseii şi cîţiva cărturari, veniţi din Ierusalim, s'au adunat la Isus. Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prînzînd cu mînile necurate, adică nespălate. - Fariseii, însă, şi toţi Iudeii nu mănîncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mînile, după datina bătrînilor. Şi cînd se întorc din piaţă, nu mănîncă decît dupăce s'au scăldat. Sînt multe alte obiceiuri pe cari au apucat ei să le ţină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor şi a paturilor. - Şi Fariseii şi cărturarii L-au întrebat: ,,Pentruce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrînilor, ci prînzesc cu mînile nespălate?`` Isus le -a răspuns: ,,Făţarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris: ,Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, dînd învăţături cari nu sînt decît nişte porunci omeneşti.` Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.`` El le -a mai zis: ,,Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră. Căci Moise a zis: ,,Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta;`` şi: ,,Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.`` Voi, dimpotrivă, ziceţi: ,,Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: ,Ori cu ce te-aş putea ajuta, este ,Corban`, adică dat lui Dumnezeu, face bine; şi nu -l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvîntul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!`` În urmă, a chemat din nou noroadele la Sine, şi le -a zis: ,,Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi. Afară din om nu este nimic care, intrînd în el, să -l poată spurca; dar ce iese din om, aceea -l spurcă. Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.`` Dupăce a intrat în casă, pe cînd era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta. El le -a zis: ,,Şi voi sînteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară, nu -l poate spurca? Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pîntece, şi apoi este dat afară în hazna?`` A zis astfel, făcînd toate bucatele curate. El le -a mai zis: ,,Ce iese din om, aceea spurcă pe om. Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gîndurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinlăuntru, şi spurcă pe om.`` Isus a plecat de acolo, şi S'a dus în ţinutul Tirului şi al Sidonului. A intrat într'o casă, dorind să nu ştie nimeni că este acolo; dar n'a putut să rămînă ascuns. Căci îndată, o femeie, a cărei fetiţă era stăpînită de un duh necurat, a auzit vorbindu-se despre El, şi a venit de s'a aruncat la picioarele Lui. Femeia aceasta era o grecoaică, de obîrşie Siro-feniciană. Ea îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei. Isus i -a zis: ,,Lasă să se sature mai întîi copiii; căci nu este bine să iei pînea copiilor, şi s'o arunci la căţei.`` ,,Da, Doamne``, I -a răspuns ea; ,,dar şi căţeii de supt masă mănîncă din fărămiturile copiilor.`` Atunci Isus i -a zis: ,,Pentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiică-tă.`` Şi cînd a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat; şi ieşise dracul din ea. Isus a părăsit ţinutul Tirului, şi a venit iarăş prin Sidon la marea Galileii, trecînd prin ţinutul Decapole. I-au adus un surd, care vorbea cu anevoie, şi L-au rugat să-Şi pună mînile peste el. El l -a luat la o parte din norod, i -a pus degetele în urechi, şi i -a atins limba cu scuipatul Lui. Apoi, Şi -a ridicat ochii spre cer, a suspinat, şi a zis: ,,Efata``, adică: ,,Deschide-te!`` Îndată, i s'au deschis urechile, i s'a deslegat limba, şi a vorbit foarte desluşit. Isus le -a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cît le poruncea mai mult, cu atît Îl vesteau mai mult. Ei erau uimiţi peste măsură de mult, şi ziceau: ,,Toate le face de minune; chiar şi pe surzi îi face să audă, şi pe muţi să vorbească.``

Responsorial Psalm

Psalm 62

(Către mai marele cîntăreţilor. După Iedutun. Un psalm al lui David.) Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; dela El îmi vine ajutorul. Da, El este Stînca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina. Pînă cînd vă veţi năpusti asupra unui om, pînă cînd veţi căuta cu toţii să -l doborîţi ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe? Da, ei pun la cale să -l doboare din înălţimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvintează, dar cu inima blastămă. - Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci dela El îmi vine nădejdea. Da, El este Stînca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina. Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea; în Dumnezeu este stînca puterii mele, locul meu de adăpost. Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. - Da, o nimica sînt fiii omului! Minciună sînt fiii oamenilor! Puşi în cumpănă toţi la olaltă, ar fi mai uşori decît o suflare Nu vă încredeţi în asuprire, şi nu vă puneţi nădejdea zădarnică în răpire; cînd cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele. Odată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că ,,Puterea este a lui Dumnezu.`` A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.

Gospel

Matthew 19:27-29

Atunci Petru a luat cuvîntul şi I -a zis: ,,Iată că noi am lăsat tot, şi Te-am urmat; ce răsplată vom avea?`` Isus le -a răspuns: ,,Adevărat vă spun că, atunci cînd va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înoirea tuturor lucrurilor, voi, cari M'aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie, şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi ori şi cine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit, şi va moşteni viaţa vecinică.

Responsorial Psalm

Psalm 37

(Un psalm al lui David.) Nu te mînia pe cei răi, şi nu te uita cu jind la ceice fac răul; căci sînt cosiţi iute ca iarba, şi se vestejesc ca verdeaţa. Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie. Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra, El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, şi dreptul tău ca soarele la amează. Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El. Nu te mînia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul, care îşi vede împlinirea planurilor lui rele. Lasă mînia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău. Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpîni ţara. Încă puţină vreme, şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era, şi nu va mai fi. Cei blînzi moştenesc ţara, şi au belşug de pace. Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit, şi scrîşneşte din dinţi împotriva lui. Domnul rîde de cel rău, căci vede că -i vine şi lui ziua. Cei răi trag sabia şi îşi încordează arcul, ca să doboare pe cel nenorocit şi sărac, ca să junghie pe cei cu inima neprihănită. Dar sabia lor intră în însăş inima lor, şi li se sfărîmă arcurile. Mai mult face puţinul celui neprihănit, decît belşugul multor răi. Căci braţele celui rău vor fi zdrobite, dar Domnul sprijineşte pe cei neprihăniţi. Domnul cunoaşte zilele oamenilor cinstiţi; şi moştenirea lor ţine pe vecie. Ei nu rămîn de ruşine în ziua nenorocirii, ci au de ajuns în zilele de foamete. Dar cei răi pier, şi vrăjmaşii Domnului sînt ca cele mai frumoase păşune: pier, pier ca fumul. Cel rău ia cu împrumut, şi nu dă înapoi; dar cel neprihănit este milos, şi dă. Căci cei binecuvîntaţi de Domnul stăpînesc ţara, dar cei blestemaţi de El sînt nimiciţi. Domnul întăreşte paşii omului, cînd Îi place calea lui; dacă se întîmplă să cadă, nu este doborît de tot, căci Domnul îl apucă de mînă. Am fost tînăr, şi am îmbătrînit, dar n'am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pînea. Ci el totdeauna este milos, şi dă cu împrumut; şi urmaşii lui sînt binecuvîntaţi. Depărtează-te de rău, fă binele, şi vei dăinui pe vecie. Căci Domnul iubeşte dreptatea, şi nu părăseşte pe credincioşii Lui. Totdeauna ei sînt supt paza Lui, dar sămînţa celor răi este nimicită. Cei neprihăniţi vor stăpîni ţara, şi vor locui în ea pe vecie. Gura celui neprihănit vesteşte înţelepciunea, şi limba lui trîmbiţează dreptatea. Legea Dumnezeului său este în inima lui; şi nu i se clatină paşii. Cel rău pîndeşte pe cel neprihănit, şi caută să -l omoare. Dar Domnul nu -l lasă în mînile lui, şi nu -l osîndeşte cînd vine la judecată. Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui, şi El te va înălţa ca să stăpîneşti ţara: vei vedea pe cei răi nimiciţi. Am văzut pe cel rău în toată puterea lui; se întindea ca un copac verde. Dar cînd am trecut a doua oară, nu mai era acolo; l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi. Uită-te bine la cel fără prihană, şi priveşte pe cel fără vicleşug; căci omul de pace are parte de moştenitori. Dar cei răzvrătiţi sînt nimiciţi cu toţii, sămînţa celor răi este prăpădită. Scăparea celor neprihăniţi vine dela Domnul; El este ocrotitorul lor la vremea necazului. Domnul îi ajută şi -i izbăveşte; îi izbăveşte de cei răi şi -i scapă, pentrucă se încred în El.

Responsorial Psalm

Psalm 38

(Un psalm al lui David. Spre aducere aminte.) Doamne, nu mă mustra în mînia Ta, şi nu mă pedepsi în urgia Ta. Căci săgeţile Tale s'au înfipt în mine, şi mîna Ta apasă asupra mea. N'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mîniei Tale; nu mai este nici o vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu. Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sînt prea grele pentru mine. Rănile mele miroasă greu şi sînt pline de coptură, în urma nebuniei mele. Sînt gîrbovit, peste măsură de istovit; toată ziua umblu plin de întristare. Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele, şi n'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea. Sînt fără putere, zdrobit cu desăvîrşire; turburarea inimii mele mă face să gem. Doamne, toate dorinţele mele sînt înaintea Ta, şi suspinurile mele nu-Ţi sînt ascunse. Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte, şi lumina ochilor mei nu mai este cu mine. Prietenii şi cunoscuţii mei se depărtează de rana mea, şi rudele mele stau de o parte. Ceice vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele; ceice-mi caută nenorocirea, spun răutăţi, şi toată ziua urzesc la înşelătorii. Iar eu sînt ca un surd, n'aud; sînt ca un mut, care nu deschide gura. Sînt ca un om, care n'aude, şi în gura căruia nu este niciun răspuns. Doamne, în Tine nădăjduiesc; Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeule! Căci zic: ,,Nu îngădui să se bucure vrăjmaşii mei de mine, şi să se fudulească împotriva mea, cînd mi se clatină piciorul!`` Căci sînt aproape să cad, şi durerea mea este totdeauna înaintea mea. Îmi mărturisesc fărădelegea, mă doare de păcatul meu. Dar vrăjmaşii mei sînt plini de viaţă şi plini de putere; ceice mă urăsc fără temei, sînt mulţi la număr. Ei îmi întorc rău pentru bine, îmi sînt potrivnici, pentrucă eu urmăresc binele. Nu mă părăsi, Doamne! Dumnezeule, nu Te depărta de mine! Vino degrabă în ajutorul meu, Doamne, Mîntuirea mea!

Responsorial Psalm

Psalm 38

(Un psalm al lui David. Spre aducere aminte.) Doamne, nu mă mustra în mînia Ta, şi nu mă pedepsi în urgia Ta. Căci săgeţile Tale s'au înfipt în mine, şi mîna Ta apasă asupra mea. N'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mîniei Tale; nu mai este nici o vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu. Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sînt prea grele pentru mine. Rănile mele miroasă greu şi sînt pline de coptură, în urma nebuniei mele. Sînt gîrbovit, peste măsură de istovit; toată ziua umblu plin de întristare. Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele, şi n'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea. Sînt fără putere, zdrobit cu desăvîrşire; turburarea inimii mele mă face să gem. Doamne, toate dorinţele mele sînt înaintea Ta, şi suspinurile mele nu-Ţi sînt ascunse. Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte, şi lumina ochilor mei nu mai este cu mine. Prietenii şi cunoscuţii mei se depărtează de rana mea, şi rudele mele stau de o parte. Ceice vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele; ceice-mi caută nenorocirea, spun răutăţi, şi toată ziua urzesc la înşelătorii. Iar eu sînt ca un surd, n'aud; sînt ca un mut, care nu deschide gura. Sînt ca un om, care n'aude, şi în gura căruia nu este niciun răspuns. Doamne, în Tine nădăjduiesc; Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeule! Căci zic: ,,Nu îngădui să se bucure vrăjmaşii mei de mine, şi să se fudulească împotriva mea, cînd mi se clatină piciorul!`` Căci sînt aproape să cad, şi durerea mea este totdeauna înaintea mea. Îmi mărturisesc fărădelegea, mă doare de păcatul meu. Dar vrăjmaşii mei sînt plini de viaţă şi plini de putere; ceice mă urăsc fără temei, sînt mulţi la număr. Ei îmi întorc rău pentru bine, îmi sînt potrivnici, pentrucă eu urmăresc binele. Nu mă părăsi, Doamne! Dumnezeule, nu Te depărta de mine! Vino degrabă în ajutorul meu, Doamne, Mîntuirea mea!

Evening Prayer — First Lesson

Exodus 21

,,Iată legile, pe cari le vei pune înaintea lor. Dacă vei cumpăra un rob evreu, să slujească şase ani ca rob; dar în al şaptelea, să iasă slobod, fără să plătească nimic ca despăgubire. Dacă a intrat singur, să iasă singur; dacă era însurat, să iasă şi nevastă-sa împreună cu el. Dacă stăpînul lui i -a dat o nevastă, şi a avut fii şi fiice cu ea, nevasta şi copiii să fie ai stăpînului lui, iar el să iasă singur. Dacă robul va zice: ,Eu iubesc pe stăpînul meu, pe nevastă-mea şi copiii mei, şi nu vreau să ies slobod,` atunci stăpînul lui să -l ducă înaintea lui Dumnezeu, să -l apropie de uşă sau de stîlpul uşii, şi stăpînul lui să -i găurească urechea cu o sulă, şi robul să rămînă pentru totdeauna în slujba lui. Dacă un om îşi va vinde fata ca roabă, ea să nu iasă cum ies robii. Dacă nu va plăcea stăpînului ei, care o luase de nevastă, el să -i înlesnească răscumpărarea; dar nu va avea dreptul s'o vîndă unor străini, dacă nu-şi va ţinea cuvîntul. Dacă o dă de nevastă fiului său, să se poarte cu ea după dreptul fiicelor. Dacă -i va lua o altă nevastă, nu va scădea nimic pentru cea dintîi din hrană, din îmbrăcăminte, şi din dreptul ei de soţie. Dacă nu -i face aceste trei lucruri, ea va putea ieşi, fără nicio despăgubire, fără să dea bani. Cine va lovi pe altul cu o lovitură de moarte, să fie pedepsit cu moartea. Dacă nu i -a întins laţuri, şi dacă Dumnezeu l -a făcut să -i cadă în mînă, îţi voi hotărî un loc unde va putea să fugă. Dar dacă lucrează cineva cu răutate împotriva aproapelui său, folosindu-se de viclenie ca să -l omoare, chiar şi dela altarul Meu să -l smulgi, ca să fie omorît. Cine va lovi pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea. Cine va fura un om, şi -l va vinde sau îl va ţinea în mînile lui, să fie pedepsit cu moartea. Cine va blestema pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea. Dacă se vor certa doi oameni, şi unul din ei va lovi pe celalt cu o piatră sau cu pumnul, fără să -i pricinuiască moartea, dar silindu -l să stea în pat, cel ce l -a lovit să nu fie pedepsit, dacă celalt se va scula şi se va plimba afară, sprijinit pe un toiag. Numai să -l despăgubească pentru încetarea lucrului lui şi să -l îngrijească pînă la vindecare. Dacă un om va lovi cu băţul pe robul său, fie bărbat fie femeie, şi robul moare subt mîna lui, stăpînul să fie pedepsit. Dar dacă mai trăieşte o zi sau două, stăpînul să nu fie pedepsit; căci este argintul lui. Dacă se ceartă doi oameni, şi lovesc pe o femeie însărcinată, şi o fac doar să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă, pusă de bărbatul femeii, şi pe care o vor plăti după hotărîrea judecătorilor. Dar dacă se întîmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mînă pentru mînă, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, vînătaie pentru vînătaie. Dacă un om loveşte ochiul robului său, fie bărbat fie femeie, şi -l face să-şi piardă ochiul, să -i dea drumul, ca despăgubire pentru ochiul lui. Şi dacă face să cadă un dinte robului său, fie bărbat fie femeie, ca despăgubire pentru dintele lui, să -i dea drumul. Dacă un bou va împunge şi va omorî pe un bărbat sau pe o femeie, boul să fie ucis cu pietre, carnea să nu i se mănînce, iar stăpînul boului să nu fie pedepsit. Dar dacă boul avea obicei mai înainte să împungă, şi stăpînul fusese înştiinţat de lucrul acesta, şi nu l -a închis, boul să fie ucis cu pietre, dacă va ucide un bărbat sau o femeie, şi stăpînul lui să fie pedepsit cu moartea. Dacă i se pune stăpînului un preţ pentru răscumpărarea vieţii lui, va plăti tot ce i se va cere. Cînd boul va împunge pe un băiat sau pe o fată, i se va face după legea aceasta; dar dacă boul împunge pe un rob, fie bărbat fie femeie, să se dea trei sicli de argint stăpînului robului, şi boul să fie ucis cu pietre. Dacă un om descopere o groapă, sau dacă un om sapă o groapă şi n'o acopere, şi cade în ea un bou sau un măgar, stăpînul gropii să plătească stăpînului lor preţul vitei în argint, iar vita moartă să fie a lui. Dacă boul unui om împunge boul unui alt om, şi boul acesta moare, vor vinde boul cel viu şi preţul lui îl vor împărţi; vor împărţi şi boul mort. Dar dacă se ştia că boul avea obicei mai înainte să împungă, şi stăpînul lui nu l -a închis, stăpînul acesta să dea bou pentru bou, iar boul cel mort să -l ia el.

Second Reading

I Corinthians 13

Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n'aş avea dragoste, sînt o aramă sunătoare sau un chimval zîngănitor. Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să mut şi munţii, şi n'aş avea dragoste, nu sînt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n'aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mîndrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mînie, nu se gîndeşte la rău, nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul. Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfîrşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfîrşit. Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte; dar cînd va veni ce este desăvîrşit, acest ,,în parte`` se va sfîrşi. Cînd eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gîndeam ca un copil; cînd m'am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Acum, vedem ca într'o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. Acum dar rămîn aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Second Reading

II Corinthians 6

Ca unii cari lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zădar harul lui Dumnezeu. Căci El zice: ,,La vremea potrivită, te-am ascultat, în ziua mîntuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mîntuirii.`` Noi nu dăm nimănui nici un prilej de poticnire, pentruca slujba noastră să nu fie defăimată. Ci, în toate privinţele, arătăm că sîntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strîmtorări, în bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi; prin curăţie, prin înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfînt, printr -o dragoste neprefăcută, prin cuvîntul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire şi de apărare, pe cari le dă neprihănirea; în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi în vorbire de bine. Sîntem priviţi ca nişte înşelători, măcar că spunem adevărul; ca nişte necunoscuţi, măcar că sîntem bine cunoscuţi; ca unii cari murim, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcarcă nu sîntem omorîţi; ca nişte întristaţi, şi totdeauna sîntem veseli; ca nişte săraci, şi totuş îmbogăţim pe mulţi; ca neavînd nimic, şi totuş stăpînind toate lucrurile. Am dat drumul gurii faţă de voi, Corintenilor! Ni s'a lărgit inima. Voi nu sînteţi la strîmtoare în noi; dar inima voastră s'a strîns pentru noi. Faceţi-ne şi voi la fel: vă vorbesc ca unor copii ai mei-lărgiţi-vă şi voi! Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunerecul? Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi sîntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: ,,Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.`` Deaceea: ,,Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.``

Second Reading

1 Corinthians 7:29-35

Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s'a scurtat. Spun lucrul acesta, pentruca ceice au neveste, să fie ca şi cum n'ar avea; cei ce plîng, ca şi cum n'ar plînge; cei ce se bucură ca şi cum nu s'ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum n'ar stăpîni; cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s'ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece. Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cine nu este însurat, se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului. Dar cine este însurat, se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei. Tot aşa, între femeia măritată şi fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfîntă şi cu trupul şi cu duhul; iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei. Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într'un laţ, ci pentru ceeace este frumos, şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici.

Second Reading

Galatians 4:8-20

Odinioară, cînd nu cunoşteaţi pe Dumnezeu, eraţi robiţi celor ce din firea lor, nu sînt dumnezei. Dar acum, dupăce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine zis, dupăce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai întoarceţi iarăş la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou? Voi păziţi zile, luni, vremi şi ani. Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi. Fraţilor, vă rog să fiţi ca mine, căci şi eu sînt ca voi. Nu mi-aţi făcut nicio nedreptate. Dimpotrivă, ştiţi că, în neputinţa trupului v'am propovăduit Evanghelia pentru întîia dată. Şi, n'aţi arătat nici dispreţ, nici desgust faţă de ceeace era o ispită pentru voi în trupul meu; dimpotrivă, m'aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe însuş Hristos Isus. Unde este dar fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putinţă, v'aţi fi scos pînă şi ochii şi mi i-aţi fi dat. M'am făcut oare vrăjmaşul vostru, pentrucă v'am spus adevărul? Nu cu gînd bun sînt plini de rîvnă ei pentru voi, ci vor să vă deslipească de noi, ca să fiţi plini de rîvnă faţă de ei. Este bine să fii plin de rîvnă totdeauna pentru bine, nu numai cînd sînt de faţă la voi. Copilaşii mei, pentru cari iarăş simt durerile naşterii, pînăce va lua Hristos chip în voi! O, cum aş vrea să fiu acum de faţă la voi, şi să-mi schimb glasul; căci nu ştiu ce să mai cred!

Gospel

Matthew 17

După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui, şi i -a dus la o parte pe un munte înalt. El S'a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele, şi hainele I s'au făcut albe ca lumina. Şi iatăcă li s'a arătat Moise şi Ilie, stînd de vorbă cu El. Petru a luat cuvîntul, şi a zis lui Isus: ,,Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibi: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.`` Pe cînd vorbea el încă, iată că i -a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s'a auzit un glas, care zicea: ,,Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!`` Cînd au auzit, ucenicii au căzut cu feţele la pămînt, şi s'au înspăimîntat foarte tare. Dar Isus S'a apropiat, S'a atins de ei, şi le -a zis: ,,Sculaţi-vă, nu vă temeţi!`` Ei au ridicat ochii, şi n'au văzut pe nimeni, decît pe Isus singur. Pe cînd se coborau din munte, Isus le -a dat porunca următoare: ,,Să nu spuneţi nimărui de vedenia aceasta, pînă va învia Fiul omului din morţi.`` Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: ,,Oare de ce zic cărturarii că întîi trebuie să vină Ilie?`` Drept răspuns, Isus le -a zis: ,,Este adevărat că trebuie să vină întîi Ilie, şi să aşeze din nou toate lucrurile. Dar vă spun că Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot aşa are să sufere şi Fiul omului din partea lor.`` Ucenicii au înţeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul. Cînd au ajuns la norod, a venit un om, care a căzut în genunchi înaintea lui Isus, şi I -a zis: ,,Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic, şi pătimeşte rău: de multe ori cade în foc, şi de multe ori cade în apă. L-am adus la ucenicii Tăi, şi n'au putut să -l vindece.`` ,,O, neam necredincios şi pornit la rău!`` a răspuns Isus. ,,Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceţi -l aici la Mine.`` Isus a certat dracul, care a ieşit afară din el. Şi băiatul s'a tămăduit chiar în ceasul acela. Atunci ucenicii au venit la Isus, şi I-au zis, deoparte: ,,Noi de ce n'am putut să -l scoatem?`` ,,Din pricina puţinei voastre credinţe``, le -a zis Isus. ,,Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cît un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: ,Mută-te de aici colo`, şi s'ar muta; nimic nu v'ar fi cu neputinţă. Dar acest soi de draci nu iese afară decît cu rugăciune şi cu post.`` Pe cînd stăteau în Galilea, Isus le -a zis: ,,Fiul omului trebuie să fie dat în mînile oamenilor. Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.`` Ucenicii s'au întristat foarte mult. Cînd au ajuns în Capernaum, ceice strîngeau darea pentru Templu (Greceşte: Cele două drahme.) au venit la Petru, şi i-au zis: ,,Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?`` ,,Ba da``, a zis Petru. Şi cînd a intrat în casă, Isus i -a luat înainte, şi i -a zis: ,,Ce crezi, Simone? Împăraţii pămîntului dela cine iau dări sau biruri? Dela fiii lor sau dela străini?`` Petru I -a răspuns: ,,Dela străini.`` Şi Isus i -a zis: ,,Aşa dar fiii sînt scutiţi. Dar, ca să nu -i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa, şi trage afară peştele care va veni întîi; deschide -i gura, şi vei găsi în ea o rublă (Greceşte: Un statir.) pe care ia -o şi dă-le -o lor, pentru Mine şi pentru tine.``

Evening Prayer — Second Lesson

2 Corinthians 3

Începem noi iarăş să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuinţă, ca unii, de epistole de laudă, către voi sau dela voi? Voi sînteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii. Voi sînteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table de piatră, ci pe nişte table cari sînt inimi de carne. Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos. Nu că noi prin noi înşine sîntem în stare să gîndim ceva ca venind dela noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine dela Dumnezeu, care ne -a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legămînt nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa. Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre, era cu atîta slavă încît fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise, din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare, cum n'ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului? Dacă slujba aducătoare de osîndă, a fost slăvită, cu cît mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire? Şi în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n'a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult. În adevăr, dacă ce era trecător, era cu slavă, cu cît mai mult va rămînea în slavă ce este netrecător! Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală; şi nu facem ca Moise, care îşi punea o măhramă peste faţă, pentruca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfîrşitului a ceeace era trecător. Dar ei au rămas greoi la minte: căci pînă în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această măhramă rămîne neridicată, fiindcă măhrama este dată la o parte în Hristos. Da, pînă astăzi, cînd se citeşte Moise, rămîne o măhramă peste inimile lor. Dar oridecîteori vreunul se întoarce la Domnul, măhrama este luată. Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într'o oglindă, slava Domnului, şi sîntem schimbaţi în acelaş chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.

Gospel

Matthew 16:1-12

Fariseii şi Saducheii s'au apropiat de Isus, şi, ca să -L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer. Drept răspuns, Isus le -a zis: ,,Cînd se înserează, voi ziceţi: ,Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roş.` Şi dimineaţa, ziceţi: ,Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roş-posomorît.` Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s'o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi? Un neam viclean şi prea curvar cere un semn; nu i se va da alt semn decît semnul proorocului Iona.`` Apoi i -a lăsat şi a plecat. Ucenicii trecuseră de cealaltă parte, şi uitaseră să ia pîni. Isus le -a zis: ,,Luaţi seama şi păziţi-vă de aluatul Fariseilor şi al Saducheilor.`` Ucenicii se gîndeau în ei, şi ziceau: ,,Ne zice aşa pentrucă n'am luat pîni!`` Isus, care cunoştea lucrul acesta, le -a zis: ,,Puţin credincioşilor, pentruce vă gîndiţi că n'aţi luat pîni? Tot nu înţelegeţi? Şi nici nu vă mai aduceţi aminte de cele cinci pîni pentru cei cinci mii de oameni, şi cîte coşuri aţi ridicat? Nici de cele şapte pîni pentru cei patru mii de oameni, şi cîte coşniţe aţi ridicat? Cum nu înţelegeţi că nu v'am spus de pîni? Ci v'am spus să vă păziţi de aluatul Fariseilor şi al Saducheilor?`` Atunci au înţeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pînii, ci de învăţătura Fariseilor şi a Saducheilor.

Gospel

Luke 5:27-32

După aceea Isus a ieşit afară, şi a văzut pe un vameş, numit Levi, şezînd la vamă. Şi i -a zis: ,,Vino după Mine!`` Vameşul a lăsat totul, s'a sculat, şi a mers după El. Levi I -a făcut un ospăţ mare la el în casă; şi o mulţime de vameşi şi de alţi oaspeţi şedeau la masă cu ei. Fariseii şi cărturarii cîrteau şi ziceau ucenicilor Lui: ,,Pentruce mîncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii? Isus a luat cuvîntul şi le -a zis: ,,Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doftor, ci cei bolnavi. N'am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi ci pe cei păcătoşi.``

Gospel

John 19

Atunci Pilat a luat pe Isus, şi a pus să -L bată. Ostaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus -o pe cap, şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură. Apoi, s'au apropiat de El, şi ziceau: ,,Plecăciune, Împăratul Iudeilor!`` Şi -I dădeau palme. Pilat a ieşit iarăş afară, şi a zis Iudeilor: ,,Iată că vi -L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nicio vină în El.`` Isus a ieşit deci afară, purtînd cununa de spini şi haina de purpură. ,,Iată omul!`` le -a zis Pilat. Cînd L-au zărit preoţii cei mai de seamă şi aprozii, au început să strige: ,,Răstigneşte -l! Răstigneşte -l!`` ,,Luaţi -L voi şi răstigniţi -L``, le -a zis Pilat, ,,căci eu nu găsesc nicio vină în El.`` Iudeii i-au răspuns: ,,Noi avem o Lege, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentrucă S'a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.`` Cînd a auzit Pilat aceste cuvinte, i -a fost şi mai mare frică. A intrat iarăş în odaia de judecată, şi a zis lui Isus: ,,De unde eşti Tu?`` Dar Isus nu i -a dat niciun răspuns. Pilat I -a zis: ,,Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc, şi am putere să-Ţi dau drumul!`` ,,N'ai avea nicio putere asupra Mea``, i -a răspuns Isus, ,,dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cine Mă dă în mînile tale, are un mai mare păcat.`` De atunci Pilat căuta să -I dea drumul. Dar Iudeii strigau: ,,Dacă dai drumul omului acestuia, nu eşti prieten cu Cezarul. Oricine se face pe sine împărat, este împotriva Cezarului.`` Cînd a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară; şi a şezut pe scaunul de judecător, în locul numit ,,Pardosit cu pietre``, iar evreieşte: ,,Gabata.`` Era ziua Pregătirii Paştelor, cam pela ceasul al şaselea. Pilat a zis Iudeilor: ,,Iată Împăratul vostru!`` Dar ei au strigat: ,,Ia -L, ia -L, răstigneşte -L!`` ,,Să răstignesc pe Împăratul vostru?`` le -a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: ,,Noi n'avem alt împărat decît pe Cezarul!`` Atunci L -a dat în mînile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus, şi L-au dus să -L răstignească. Isus, ducîndu-Şi crucea, a ajuns la locul, zis al ,,Căpăţînii``, care în evreieşte se cheamă ,,Golgota.`` Acolo a fost răstignit; şi împreună cu El au fost răstigniţi alţi doi, unul deoparte şi altul de alta, iar Isus la mijloc. Pilat a scris o însemnare, pe care a pus -o deasupra crucii, şi era scris: ,,Isus din Nazaret, Împăratul Iudeilor.`` Mulţi din Iudei au citit această însemnare, pentrucă locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate: era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte. Preoţii cei mai de seamă ai Iudeilor au zis lui Pilat: ,,Nu scrie: ,Împăratul Iudeilor`. Ci scrie că El a zis: ,Eu sînt Împăratul Iudeilor.`` ,,Ce am scris, am scris``, a răspuns Pilat. Ostaşii, dupăce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele, şi le-au făcut patru părţi, cîte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n'avea nici o cusătură, ci era dintr -o singură ţesătură de sus pînă jos. Şi au zis între ei: ,,Să n'o sfîşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie.`` Aceasta s'a întîmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: ,,Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.`` Iată ce au făcut ostaşii. Lîngă crucea lui Isus, stătea mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Clopa, şi Maria Magdalina. Cînd a văzut Isus pe mamă-Sa, şi lîngă ea pe ucenicul, pe care -l iubea, a zis mamei Sale: ,,Femeie, iată fiul tău!`` Apoi, a zis ucenicului: ,,Iată mama ta!`` Şi, din ceasul acela ucenicul a luat -o la el acasă. După aceea, Isus, care ştia că acum totul s'a sfîrşit, ca să împlinească Scriptura, a zis: ,,Mi -e sete.`` Acolo era un vas plin cu oţet. Ostaşii au pus într'o ramură de isop un burete plin cu oţet, şi I l-au dus la gură. Cînd a luat Isus oţetul, a zis: ,,S'a isprăvit!`` Apoi şi -a plecat capul, şi Şi -a dat duhul. De frică să nu rămînă trupurile pe cruce în timpul Sabatului, -căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare-Iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierile picioarelor celor răstigniţi, şi să fie luaţi de pe cruce. Ostaşii au venit deci, şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintîi, apoi pe ale celuilalt, care fusese răstignit împreună cu El. Cînd au venit la Isus, şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierile picioarelor; ci unul din ostaşi I -a străpuns coasta cu o suliţă; şi îndată a ieşit din ea sînge şi apă. Faptul acesta este adeverit de celce l -a văzut: mărturia lui este adevărată, şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi. Aceste lucruri s'au întîmplat, ca să se împlinească Scriptura: ,,Niciunul din oasele Lui nu va fi sfărîmat.`` Şi în altă parte, Scriptura mai zice: ,,Vor vedea pe cine au străpuns.`` După aceea, Iosif din Arimatea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica Iudeilor, a rugat pe Pilat să -i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i -a dat voie. El a venit deci, şi a luat trupul lui Isus. Nicodim, care la început se dusese la Isus, noaptea, a venit şi el, şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe. Au luat deci trupul lui Isus şi l-au înfăşurat în făşii de pînză de in, cu miresme, dupăcum au obicei Iudeii să îngroape. În locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină; şi în grădină era un mormînt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. Din pricină că era ziua Pregătirii Iudeilor, pentrucă mormîntul era aproape, au pus acolo pe Isus.