Today's Readings
The Scripture readings appointed for today, with the full text in your language. Follow the daily readings for your tradition, every morning, in the Bosko app.
First Reading
Acts 1:1-8
Teofile, în cea dintîi carte a mea, am vorbit despre tot ce a început Isus să facă şi să înveţe pe oameni, dela început pînă în ziua în care S'a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfînt, dăduse poruncile Sale apostolilor, pe cari -i alesese. După patima Lui, li S'a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătîndu-li-Se deseori timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu. Pe cînd Se afla cu ei, le -a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, ,,pe care,`` le -a zis El, ,,aţi auzit -o dela Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfînt.`` Deci apostolii, pe cînd erau strînşi laolaltă, L-au întrebat: ,,Doamne, în vremea aceasta ai de gînd să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?`` El le -a răspuns: ,,Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le -a păstrat supt stăpînirea Sa. Ci voi veţi primi o putere, cînd Se va pogorî Duhul Sfînt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi pînă la marginile pămîntului.``
First Reading
Deuteronomy 12
Iată legile şi poruncile pe cari să le păziţi şi să le împliniţi, cît veţi trăi, în ţara pe care v'o dă în stăpînire Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri. Să nimiciţi toate locurile în cari slujesc dumnezeilor lor neamurile pe cari le veţi izgoni, fie pe munţi înalţi, fie pe dealuri, şi subt orice copac verde. Să le surpaţi altarele, să le sfărîmaţi stîlpii idoleşti, să le ardeţi în foc copacii închinaţi idolilor lor, să dărîmaţi chipurile cioplite ale dumnezeilor lor, şi să faceţi să le piară numele din locurile acelea. Voi să nu faceţi aşa faţă de Domnul, Dumnezeul vostru! Ci să -L căutaţi la locaşul Lui, şi să mergeţi la locul pe care -l va alege Domnul Dumnezeul vostru, din toate seminţiile voastre, ca să-Şi aşeze acolo Numele Lui. Acolo să vă aduceţi arderile voastre de tot, jertfele voastre, zeciuielile voastre, cele dintîi roade, darurile aduse ca împlinire a unei juruinţe, darurile de bună voie, şi întîii-născuţi din cirezile şi turmele voastre. Acolo să mîncaţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, şi să vă bucuraţi, împreună cu familiile voastre, de toate bunurile cu cari vă va fi binecuvîntat Domnul, Dumnezeul vostru. Să nu faceţi dar cum facem noi acum aici, unde fiecare face ce -i place, fiindcă n'aţi ajuns încă în locul de odihnă şi în moştenirea pe care v'o dă Domnul, Dumnezeul vostru. Dar veţi trece Iordanul, şi veţi locui în ţara pe care v'o va da în stăpînire Domnul, Dumnezeul vostru. El vă va da odihnă, dupăce vă va izbăvi de toţi vrăjmaşii voştri cari vă înconjoară, şi veţi locui fără frică. Atunci va fi un loc, pe care -l va alege Domnul, Dumnezeul vostru, ca să facă să locuiască Numele Lui acolo. Acolo să aduceţi tot ce vă poruncesc, arderile voastre de tot, jertfele, zeciuielile, cele dintîi roade, şi darurile alese pe cari le veţi face Domnului pentru împlinirea juruinţelor voastre. Acolo să vă bucuraţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, voi, fiii voştri şi fiicele voastre, robii şi roabele voastre, şi Levitul care va fi în locurile voastre, căci el n'are nici parte de moşie, nici moştenire cu voi. Vezi să n'aduci arderile tale de tot în toate locurile pe cari le vei vedea; ci să-ţi aduci arderile de tot în locul pe care -l va alege Domnul în una din seminţiile tale, şi acolo să faci tot ce-ţi poruncesc eu. Totuş, cînd vei dori, vei putea să junghii vite şi să mănînci carne în toate cetăţile tale, cît îţi va fi dat prin binecuvîntarea Domnului, Dumnezeului tău; cel ce va fi necurat şi cel ce va fi curat vor putea să mănînce din ea, cum se mănîncă din căprioară şi din cerb. Numai sîngele să nu -l mîncaţi, ci să -l vărsaţi pe pămînt ca apa. Nu vei putea să mănînci în cetăţile tale zeciuiala din grîul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău, nici întîii născuţi din cirezile şi turmele tale, nici vreunul din darurile aduse de tine pentru împlinirea unei juruinţe, nici darurile tale de bună voie, nici cele dintîi roade ale tale. Ci pe acestea să le mănînci înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care -l va alege Domnul, Dumnezeul tău, tu, fiul tău şi fiica ta, robul şi roaba ta, şi Levitul care va fi în cetăţile tale; şi să te bucuri înaintea Domnului, Dumnezeului tău, de toate bunurile pe cari le vei avea. Cît vei trăi în ţara ta, vezi să nu cumva să părăseşti pe Levit. Cînd Domnul, Dumnezeul tău, îţi va lărgi hotarele, cum ţi -a făgăduit, şi dorinţa să mănînci carne te va face să zici: ,,Aş vrea să mănînc carne!`` vei putea să mănînci după dorinţa ta. Dacă locul pe care -l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să-Şi aşeze acolo Numele, este departe de tine, vei putea să tai vite din cireadă şi din turmă, cum ţi-am poruncit, şi vei putea să mănînci din ele în cetăţile tale, după dorinţa ta. Să mănînci din ele cum se mănîncă din căprioară şi cerb; cel ce va fi necurat şi cel ce va fi curat vor mînca şi ei amîndoi. Numai, vezi să nu cumva să mănînci sîngele, căci sîngele este viaţa (sufletul); şi să nu mănînci sufletul împreună cu carnea. Să nu -l mănînci, ci să -l verşi pe pămînt ca apa. Să nu -l mănînci, ca să fii fericit, tu şi copiii tăi după tine, făcînd ce este plăcut înaintea Domnului. Dar lucrurile pe cari vei voi să le închini Domnului şi darurile pe cari le vei aduce pentru împlinirea unei juruinţe, să te duci să le aduci în locul pe care -l va alege Domnul. Să-ţi aduci arderile de tot, carnea şi sîngele, pe altarul Domnului, Dumnezeului tău: în celelalte jertfe ale tale, sîngele să fie vărsat pe altarul Domnului, Dumnezeului tău, iar carnea s'o mănînci. Păzeşte şi ascultă toate aceste lucruri pe cari ţi le poruncesc, ca să fii fericit, tu şi copiii tăi după tine, pe vecie, făcînd ce este bine şi ce este plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului tău. După ce Domnul, Dumnezeul tău, va nimici toate neamurile pe cari le vei izgoni dinaintea ta, dupăce le vei izgoni şi te vei aşeza în ţara lor, vezi să nu te laşi prins în cursă, călcînd pe urmele lor, dupăce vor fi nimicite dinaintea ta. Fereşte-te să nu cercetezi despre dumnezeii lor şi să zici: ,,Cum slujeau neamurile acestea dumnezeilor lor? Şi eu vreau să fac la fel.`` Tu să nu faci aşa faţă de Domnul, Dumnezeul tău; căci ele slujeau dumnezeilor lor, făcînd toate urîciunile pe cari le urăşte Domnul, şi ele chiar îşi ardeau în foc fiii şi fiicele lor în cinstea dumnezeilor lor. Voi să păziţi şi să împliniţi toate lucrurile pe cari vi le poruncesc eu; să n'adăugaţi nimic la ele, şi să nu scoateţi nimic din ele.
First Reading
Judges 7:1-25
Ierubaal, sau Ghedeon, şi tot poporul care era cu el, s'au sculat disdedimineaţă, şi au tăbărît la izvorul Harod. Tabăra lui Madian era la miazănoapte de Ghedeon, spre dealul More, în vale. Domnul a zis lui Ghedeon: ,,Poporul pe care -l ai cu tine este prea mult, pentru ca să dau pe Madian în mînile lui; el ar putea să se laude împotriva Mea, şi să zică: ,Mîna mea m'a izbăvit`. Vesteşte dar lucrul acesta în auzul poporului: ,Cine este fricos şi se teme, să se întoarcă şi să se depărteze de muntele Gaaladului``. Douăzeci şi două de mii de oameni din popor s'au întors, şi au mai rămas zece mii. Domnul a zis lui Ghedeon: ,,Poporul este încă prea mult. Pogoară -i la apă, şi acolo ţi -i voi alege; acela despre care îţi voi spune: ,Acesta să meargă cu tine`, va merge cu tine; şi acela despre care îţi voi spune: ,Acesta să nu meargă cu tine`, nu va merge cu tine``. Ghedeon a pogorît poporul la apă, şi Domnul a zis lui Ghedeon: ,,Pe toţi cei ce vor limpăi apă cu limba, cum limpăeşte cînele, să -i desparţi de toţi cei ce vor bea apă din genunchi``. Ceice au limpăit apa, ducînd -o la gură cu mîna, au fost în număr de trei sute de oameni; şi tot poporul celalt a îngenunchiat ca să bea. Şi Domnul a zis lui Ghedeon: ,,Cu cei trei sute de oameni cari au limpăit, vă voi mîntui, şi voi da pe Madian în mînile tale. Toţi ceilalţi din popor să se ducă fiecare acasă. Au luat merindele poporului şi trîmbiţele lui. Apoi Ghedeon a trimes pe toţi bărbaţii lui Israel, pe fiecare în cortul lui, şi a ţinut pe cei trei sute de oameni. Tabăra lui Madian era jos în vale. Domnul a zis lui Ghedeon în timpul nopţii: ,,Scoală-te, şi pogoară-te în tabără, căci am dat -o în mînile tale. Dacă ţi -e frică să te pogori, pogoară-te cu Pura, slujitorul tău. Să asculţi ce vor zice, şi după aceea ţi se vor întări mînile: pogoară-te dar în tabără.`` ,,El s'a pogorît cu Pura, slujitorul lui, pînă la întîia strajă a taberii. Madian, Amalec, şi toţi fiii Răsăritului, erau răspîndiţi în vale, ca o mulţime de lăcuste, şi cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe marginea mării. Ghedeon a sosit; şi iată că un om istorisea tovarăşului său un vis. El zicea: ,,Am visat un vis: şi se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra lui Madian; a venit de s'a lovit pînă la cort, şi cortul a căzut; l -a răsturnat cu susul în jos, şi cortul a fost dărîmat.`` Tovarăşul lui a răspuns, şi a zis: ,,Aceasta nu este altceva decît sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas, bărbatul lui Israel; Dumnezeu a dat în mînile lui pe Madian şi toată tabăra.`` Cînd a auzit Ghedeon istorisirea visului şi tîlcuirea lui, s'a aruncat cu faţa la pămînt, s'a întors în tabăra lui Israel, şi a zis: ,,Sculaţi-vă, căci Domnul a dat în mînile voastre tabăra lui Madian.`` A împărţit în trei cete pe cei trei sute de oameni, şi le -a dat tuturor trîmbiţe şi ulcioare goale, cu nişte făclii în ulcioare. El le -a zis: ,,Să vă uitaţi la mine, şi să faceţi ca mine. Cum voi ajunge în tabără, să faceţi ce voi face eu; şi cînd voi suna din trîmbiţă, eu şi toţi ceice vor fi cu mine, să sunaţi şi voi din trîmbiţă de jur împrejurul taberii, şi să ziceţi: ,Sabia Domnului şi a lui Ghedeon!`` Ghedeon şi cei o sută de oameni cari erau cu el au ajuns la capătul taberii la începutul străjii dela mijlocul nopţii, îndată dupăce puseseră pe păzitori. Au sunat din trîmbiţă, şi au spart ulcioarele pe cari le aveau în mînă. Cele trei cete au sunat din trîmbiţă şi au spart ulcioarele; au apucat făcliile cu mîna stîngă şi trîmbiţele cu mîna dreaptă ca să sune, şi au strigat: ,,Sabia Domnului şi a lui Ghedeon!`` Au rămas fiecare la locul lui în jurul taberii, şi toată tabăra a început să alerge, să ţipe, şi să fugă. Cei trei sute de oameni au sunat iarăş din trîmbiţă; şi în toată tabăra, Domnul i -a făcut să întoarcă sabia unii împotriva altora. Tabăra a fugit pînă la Bet-Şita spre Ţerera, pînă la hotarul dela Abel-Mehola lîngă Tabat. Bărbaţii lui Israel s'au strîns, cei din Neftali, din Aşer şi din tot Manase, şi au urmărit pe Madian. Ghedeon a trimes soli în tot muntele lui Efraim, ca să spună: ,,Pogorîţi-vă înaintea lui Madian, şi tăiaţi-le trecerea apelor pînă la Bet-Bara, şi Iordan.`` Toţi bărbaţii lui Efraim s'au strîns, şi au pus stăpînire pe trecerea apelor pînă la Bet-Bara şi Iordan.`` Au pus mîna pe două căpetenii ale lui Madian: Oreb şi Zeeb; au ucis pe Oreb la stînca lui Oreb, şi au ucis pe Zeeb la teascul lui Zeeb. Au urmărit pe Madian, şi au adus capetele lui Oreb şi Zeeb la Ghedeon de cealaltă parte a Iordanului.
Morning Prayer — First Lesson
Numbers 16:1-36
Core, fiul lui Iţehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, s'a răsculat împreună cu Datan şi Abiram, fiii lui Eliab, şi On, fiul lui Pelet, cîteşi trei fiii lui Ruben. S'au răsculat împotriva lui Moise, împreună cu două sute cincizeci de oameni din copiii lui Israel, din fruntaşii adunării, din ceice erau chemaţi la sfat, şi cari erau oameni cu nume. Ei s'au adunat împotriva lui Moise şi Aaron, şi le-au zis: ,,Destul! căci toată adunarea, toţi sînt sfinţi, şi Domnul este în mijlocul lor. Pentruce vă ridicaţi voi mai pesus de adunarea Domnului?`` Cînd a auzit Moise lucrul acesta, a căzut cu faţa la pămînt. A vorbit lui Core şi la toată ceata lui, şi a zis: ,,Mîne, Domnul va arăta cine este al Lui şi cine este sfînt, şi -l va lăsa să se apropie de El; va lăsa să se apropie de El pe acela pe care -l va alege. Iată ce să faceţi. Luaţi cădelniţe, Core şi toată ceata lui. Mîne, puneţi foc în ele, şi puneţi tămîie pe el înaintea Domnului. Acela pe care -l va alege Domnul, va fi sfînt. Destul, copiii lui Levi.`` Moise a zis lui Core: ,,Ascultaţi dar, copiii lui Levi! Prea puţin lucru este oare pentru voi că Dumnezeul lui Israel v'a ales din adunarea lui Israel, lăsîndu-vă să vă apropiaţi de El, ca să fiţi întrebuinţaţi la slujba cortului Domnului, şi să vă înfăţişaţi înaintea adunării ca să -i slujiţi? V'a lăsat să vă apropiaţi de El, pe tine, şi pe toţi fraţii tăi, pe copiii lui Levi, şi acum mai voiţi şi preoţia! De aceea te aduni tu şi ceata ta împotriva Domnului! Căci cine este Aaron, ca să cîrtiţi împotriva lui?`` Moise a trimes să cheme pe Datan şi pe Abiram, fiii lui Eliab. Dar ei au zis: ,,Nu ne suim. N'ajunge că ne-ai scos dintr'o ţară, unde curge lapte şi miere, ca să ne faci să murim în pustie, de vrei să mai şi stăpîneşti peste noi? Ce bine ne-ai mai dus într'o ţară unde curge lapte şi miere, şi ce bine ne-ai mai dat în stăpînire ogoare şi vii! Crezi că poţi să iei ochii oamenilor? Nu ne suim!`` Moise s'a mîniat foarte tare, şi a zis Domnului: ,,Nu căuta la darul lor. Nu le-am luat nici măcar un măgar, şi n'am făcut rău niciunuia din ei.`` Moise a zis lui Core: ,,Tu şi toată ceata ta, mîne să fiţi înaintea Domnului, tu şi ei, împreună cu Aaron. Luaţi-vă fiecare cădelniţa lui, puneţi tămîie în ea, şi aduceţi fiecare înaintea Domnului cădelniţa lui: două sute cincizeci de cădelniţe; tu şi Aaron, să vă luaţi şi voi fiecare cădelniţa lui.`` Şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ea, au pus tămîie în foc, şi au stătut la uşa cortului întîlnirii, împreună cu Moise şi Aaron. Şi Core a chemat toată adunarea împotriva lui Moise şi Aaron, la uşa cortului întîlnirii. Atunci slava Domnului s'a arătat întregei adunări. Şi Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis: ,,Despărţiţi-vă din mijlocul acestei adunări, şi -i voi topi într'o clipă.`` Ei au căzut cu feţele la pămînt, şi au zis: ,,Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup! Un singur om a păcătuit, şi să Te mînii împotriva întregei adunări?`` Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: ,,Vorbeşte adunării, şi spune -i: ,Daţi-vă la o parte din preajma locuinţei lui Core, Datan şi Abiram!`` Moise s'a sculat, şi s'a dus la Datan şi Abiram; şi bătrînii lui Israel au mers după el. A vorbit adunării, şi a zis: ,,Depărtaţi-vă de corturile acestor oameni răi, şi nu vă atingeţi de nimic din ce este al lor, ca să nu periţi odată cu pedepsirea lor pentru toate păcatele lor.`` Ei s'au depărtat din preajma locuinţei lui Core, Datan şi Abiram. Datan şi Abiram au ieşit afară, şi au stătut la uşa corturilor lor, cu nevestele, copiii şi pruncii lor. Moise a zis: ,,Iată cum veţi cunoaşte că Domnul m'a trimes să fac toate aceste lucruri, şi să nu lucrez din capul meu. Dacă oamenii aceştia vor muri cum mor toţi oamenii şi dacă vor avea aceeaş soartă ca toţi oamenii, nu m'a trimes Domnul; dar dacă Domnul va face un lucru ne mai auzit, dacă pămîntul îşi va deschide gura ca să -i înghită cu tot ce au, aşa încît se vor pogorî de vii în locuinţa morţilor, -atunci veţi şti că oamenii aceştia au hulit pe Domnul.`` Pe cînd isprăvea el de spus toate aceste vorbe, pămîntul de subt ei s'a despicat în două. Pămîntul şi -a deschis gura, şi i -a înghiţit, pe ei şi casele lor, împreună cu toţi oamenii lui Core şi toate averile lor. Şi s'au pogorît astfel de vii în locuinţa morţilor, ei şi tot ce aveau; pămîntul i -a acoperit de tot, şi au perit din mijlocul adunării. Tot Israelul, care era în jurul lor, cînd au ţipat ei, a fugit; căci ziceau: ,,Să fugim ca să nu ne înghită pămîntul!`` Un foc a ieşit dela Domnul, şi a mistuit pe cei două sute cinci zeci de oameni cari aduceau tămîia. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Epistle
1 John 5:4-10
pentrucă oricine este născut din Dumnezeu, biruieşte lumea; şi ceeace cîştigă biruinţă asupra lumii, este credinţa noastră. Cine este celce a biruit lumea, dacă nu celce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu? El, Isus Hristos, este Celce a venit cu apă şi cu sînge; nu numai cu apă, ci cu apă şi cu sînge; şi Duhul este Celce mărturiseşte despre lucrul acesta, fiindcă Duhul este adevărul. (Căci trei sînt cari mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvîntul şi Duhul Sfînt, şi aceşti trei una sînt.) Şi trei sînt cari mărturisesc (pe pămînt): Duhul, apa şi sîngele, şi aceşti trei sînt una în mărturisirea lor. Dacă primim mărturisirea oamenilor, mărturisirea lui Dumnezeu este mai mare; şi mărturisirea lui Dumnezeu este mărturisirea, pe care a făcut -o El despre Fiul Său. Cine crede în Fiul lui Dumnezeu, are mărturisirea aceasta în el; cine nu crede pe Dumnezeu, Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea, pe care a făcut -o Dumnezeu despre Fiul Său.
First Reading
Ezekiel 48
Iată numele seminţiilor. La marginea de miază noapte, dealungul drumului dela Hetlon, cum mergi spre Hamat şi Harţar-Enon, la hotarul Damascului dela miază noapte spre Hamat, dela răsărit pînă spre apus: partea lui Dan. Lîngă hotarul lui Dan, dela răsărit pînă la apus, partea lui Aşer. Lîngă hotarul lui Aşer, dela răsărit pînă la apus partea lui Neftali. Lîngă hotarul lui Neftali, dela răsărit pînă la apus, partea lui Manase. Lîngă hotarul lui Manase, dela răsărit pînă la apus, partea lui Efraim. Lîngă hotarul lui Efraim, dela răsărit pînă la apus, partea lui Ruben. Lîngă hotarul lui Ruben, dela răsărit pînă la apus, partea lui Iuda. Lîngă hotarul lui Iuda, dela răsărit pînă la apus, va fi partea sfîntă pe care o veţi despărţi, lată de douăzeci şi cinci de mii de coţi şi lungă cît una din părţile dela răsărit pînă la apus; în mijlocul ei va fi sfîntul Locaş. Partea pe care o veţi despărţi pentru Domnul, va avea douăzeci şi cinci de mii de coţi lungime în lungime şi zece mii în lăţime. Această parte sfîntă va fi a preoţilor: douăzeci şi cinci de mii de coţi la miază noapte, zece mii în lat la apus, zece mii în lat la răsărit, şi douăzeci şi cinci de mii în lung la miazăzi. În mijloc însă va fi sfîntul Locaş al Domnului. Ea va fi a preoţilor sfinţiţi, a fiilor lui Ţadoc, cari au făcut slujba sfîntului Meu Locaş, cari nu s'au rătăcit ca Leviţii, cînd se rătăceau copiii lui Israel. Ea va fi a lor, ca parte prea sfîntă, luată din partea ţării, care va fi osebită Domnului, lîngă hotarul Leviţilor. Leviţii vor avea, alăturea cu hotarul preoţilor, douăzeci şi cinci de mii de coţi în lung şi zece mii în lat, douăzeci şi cinci de mii în toată lungimea şi zece mii în lăţime. Nu vor putea să vîndă nimic din ea nici să schimbe; şi această pîrgă a ţării nu va putea fi înstrăinată, căci este închinată Domnului. Ceilalţi cinci mii de coţi însă, cari mai rămîn în lat înaintea celor douăzeci şi cinci de mii, vor fi daţi cetăţii ca loc obicinuit, pentru locuinţe şi păşune; şi cetatea va fi la mijloc. Iată -i măsurile: în spre miază noapte patru mii cinci sute de coţi, în spre miazăzi patru mii cinci sute, în spre răsărit patru mii cinci sute, în spre apus patru mii cinci sute. Cetatea va avea o împrejurime de două sute cincizeci de coţi la miază noapte, două sute cincizeci la miazăzi, două sute cinci zeci la răsărit, şi două sute cinci zeci la apus. Rămăşiţa din lungime, de lîngă partea sfîntă, zece mii la răsărit şi zece mii la apus, alături de partea sfîntă, va da veniturile rînduite pentru întreţinerea lucrătorilor cetăţii. Lucrătorii cetăţii vor fi luaţi din toate seminţiile lui Israel. Toată partea sfîntă va fi de douăzeci şi cinci de mii de coţi în lung şi douăzeci şi cinci de mii în lat; şi va alcătui un patrat împreună cu partea pe care o veţi deosebi din ea ca moşie a cetăţii. Partea care va rămînea va fi a domnitorului, de amîndouă laturile părţii sfinte şi moşiei cetăţii, în dreptul celor douăzeci şi cinci de mii de coţi ai părţii sfinte lîngă hotarul de răsărit, şi la apus în dreptul celor două zeci şi mii de coţi lîngă hotarul de apus, în dreptul părţilor seminţiilor. Aceasta va fi partea domnitorului. Partea sfîntă însă şi sfîntul Locaş al casei vor fi la mijloc. Astfel moşia Leviţilor şi moşia cetăţii va fi în locul părţii cuvenite domnitorului, în mijloc; adică ce va fi între hotarul lui Iuda şi hotarul lui Beniamin va fi al domnitorului. Iată celelalte seminţii. Dela răsărit pînă la apus va fi partea lui Beniamin. Lîngă hotarul lui Beniamin, dela răsărit pînă la apus, partea lui Simeon. Lîngă hotarul lui Simeon, dela răsărit pînă la apus, partea lui Isahar. Lîngă hotarul lui Isahar, dela răsărit pînă la apus, partea lui Zabulon. Lîngă hotarul lui Zabulon, dela răsărit pînă la apus, partea lui Gad. Lîngă hotarul lui Gad însă, pe partea de miazăzi, la miazăzi, hotarul va merge dela Tamar pînă la apele Meriba dela Cades, pînă la pîrîul Egiptului, şi pînă la marea cea mare. Aceasta este ţara pe care o veţi împărţi ca moştenire prin sorţ seminţiilor lui Israel, şi acestea sînt părţile lor, zice Domnul Dumnezeu.`` ,,Iată ieşirile cetăţii. În partea de miază noapte, care are o întindere de patru mii cinci sute de coţi, - şi porţile cetăţii se vor numi după numele seminţiilor lui Israel-trei porţi la miază noapte: o poartă a lui Ruben, o poartă a lui Iuda, şi o poartă a lui Levi. În partea de răsărit care are o întindere de patru mii cinci sute de coţi, cu trei porţi: o poartă a lui Iosif, o poartă a lui Beniamin, şi o poartă a lui Dan. În partea de miazăzi, cu o întindere de patru mii cinci sute de coţi şi trei porţi: o poartă a lui Simeon, o poartă a lui Isahar, şi o poartă a lui Zabulon. În partea de apus, cu o întindere de patru mii cinci sute de coţi şi trei porţi: o poartă a lui Gad, o poartă a lui Aşer, şi o poartă a lui Neftali. De jur împrejurul cetăţii: optsprezece mii de coţi. Şi din ziua aceea, numele cetăţii va fi: ,Domnul este aici!
Morning Prayer — Second Lesson
1 Corinthians 15:1-29
Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v'am propovăduit -o, pe care aţi primit -o, în care aţi rămas, şi prin care sînteţi mîntuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v'am propovăduit -o; altfel, degeaba aţi crezut. V'am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S'a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S'a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre cari cei mai mulţi sînt încă în viaţă, iar unii au adormit. În urmă s'a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. După ei toţi, ca unei stîrpituri, mi s'a arătat şi mie. Căci eu sînt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sînt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu. Prin harul lui Dumnezeu sînt ce sînt. Şi harul Lui faţă de mine n'a fost zădarnic; ba încă am lucrat mai mult decît toţi: totuş nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine. Astfel dar, ori eu, ori ei, noi aşa propovăduim, şi voi aşa aţi crezut. Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi, că nu este o înviere a morţilor? Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n'a înviat. Şi dacă n'a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zădarnică, şi zădarnică este şi credinţa voastră. Ba încă noi sîntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, cînd nu L -a înviat, dacă este adevărat că morţii nu înviază. Căci, dacă nu înviază morţii, nici Hristos n'a înviat. Şi dacă n'a înviat Hristos, credinţa voastră este zădarnică, voi sînteţi încă în păcatele voastre, şi prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos, sînt pierduţi. Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci sîntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii! Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pîrga celor adormiţi. Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos; dar fiecare la rîndul cetei lui. Hristos este cel dintîi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sînt ai lui Hristos. În urmă, va veni sfîrşitul, cînd El va da Împărăţia în mînile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpînire şi orice putere. Căci trebuie ca El să împărăţească pînă va pune pe toţi vrăjmaşii supt picioarele Sale. Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea. Dumnezeu, în adevăr, ,,a pus totul supt picioarele Lui``. Dar cînd zice că totul I -a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I -a supus totul. Şi cînd toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I -a supus toate lucrurile, pentruca Dumnezeu să fie totul în toţi. Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu înviază morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?
Responsorial Psalm
Psalm 10
Pentruce stai aşa de departe, Doamne? Pentruce Te ascunzi la vreme de necaz? Cel rău, în mîndria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi, şi ei cad jertfă curselor urzite de el. Căci cel rău se făleşte cu pofta lui, iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul. Cel rău zice cu trufie: ,,Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!`` Iată toate gîndurile lui. Treburile îi merg bine în orice vreme; judecăţile Tale sînt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, şi suflă cu dispreţ împotriva tuturor protivnicilor lui. El zice în inima lui: ,,Nu mă clatin, în veci sînt scutit de nenorocire!`` Gura îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri; şi supt limbă are răutate şi fărădelege. Stă la pîndă lîngă sate, şi ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice: ochii lui pîndesc pe cel nenorocit. Stă la pîndă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină: stă la pîndă să prindă pe cel nenorocit. Îl prinde, şi -l trage în laţul lui: se îndoaie, se pleacă, şi -i cad săracii în ghiare! El zice în inima lui: ,,Dumnezeu uită! Îşi ascunde Faţa şi în veac nu va vedea!`` Scoală-Te, Doamne, Dumnezeule, ridică mîna! Nu uita pe cei nenorociţi! Pentruce să hulească cel rău pe Dumnezeu? Pentruce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti? Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mînă pricina lor. În nădejdea Ta se lasăcel nenorocit, şi Tu vii în ajutor orfanului. Zdrobeşte braţul celui rău, pedepseşte -i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi! Domnul este Împărat în veci de veci; neamurile sînt nimicite din ţara Lui. Tu auzi rugăciunile celor ce sufăr, Doamne! Le întăreşti inima, Îţi pleci urechea spre ei, ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit, şi ca să nu mai însufle groaza omul cel luat din pămînt.
Gospel
John 20:19-31
În seara aceleiaş zile, cea dintîi a săptămînii, pe cînd uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor, a venit Isus, a stătut în mijlocul lor, şi le -a zis: ,,Pace vouă!`` Şi după ce a zis aceste vorbe, le -a arătat mînile şi coasta Sa. Ucenicii s'au bucurat, cînd au văzut pe Domnul. Isus le -a zis din nou: ,,Pace vouă! Cum M'a trimes pe Mine Tatăl, aşa vă trimet şi Eu pe voi.`` După aceste vorbe, a suflat peste ei, şi le -a zis: ,,Luaţi Duh Sfînt! Celorce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţinea vor fi ţinute.`` Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei cînd a venit Isus. Ceilalţi ucenici i-au zis deci: ,,Am văzut pe Domnul!`` Dar el le -a răspuns: ,,Dacă nu voi vedea în mînile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mîna mea în coasta Lui, nu voi crede.`` După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăş în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe cînd erau uşile încuiate, a venit Isus, a stătut în mijloc, şi le -a zis: ,,Pace vouă!`` Apoi a zis lui Toma: ,,Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mînile Mele; şi adu-ţi mîna, şi pune -o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.`` Drept răspuns, Toma I -a zis: ,,Domnul meu şi Dumnezeul meu!`` ,,Tomo`` i -a zis Isus, ,,pentrucă M'ai văzut, ai crezut. Ferice de ceice n'au văzut, şi au crezut.`` Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne cari nu sînt scrise în cartea aceasta. Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentruca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi crezînd, să aveţi viaţa în Numele Lui.
Responsorial Psalm
Psalm 118
Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, ,,căci în veac ţine îndurarea Lui!`` Să zică Israel: ,,Căci în veac ţine îndurarea Lui!`` Casa lui Aaron să zică: ,,Căci în veac ţine îndurarea Lui!`` Cei ce se tem de Domnul să zică: ,,Căci în veac ţine îndurarea Lui!`` În mijlocul strîmtorării am chemat pe Domnul: Domnul m'a ascultat şi m'a scos la larg. Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni? Domnul este ajutorul meu, şi mă bucur cînd îmi văd împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei. Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decît să te încrezi în om; mai bine să cauţi un adăpost în Domnul decît să te încrezi în cei mari. Toate neamurile mă înconjurau: în Numele Domnului, le tai în bucăţi. Mă înconjurau, m'au împresurat: dar în Numele Domnului, le tai în bucăţi. M'au înconjurat ca nişte albine: se sting ca un foc de spini; în Numele Domnului, le tai în bucăţi. Tu mă împingeai ca să mă faci să cad, dar Domnul m'a ajutat. Domnul este tăria mea şi pricina laudelor mele; El m'a mîntuit. Strigăte de biruinţă şi de mîntuire se înalţă în corturile celor neprihăniţi: dreapta Domnului cîştigă biruinţa! Dreapta Domnului se înalţă; dreapta Domnului cîştigă biruinţa! Nu voi muri, ci voi trăi, şi voi povesti lucrările Domnului. Domnul m'a pedepsit, da, dar nu m'a dat pradă morţii. Deschideţi-mi porţile neprihănirii, ca să intru şi să laud pe Domnul. Iată poarta Domnului: pe ea intră cei neprihăniţi. Te laud, pentrucă m'ai ascultat, pentrucă m'ai mîntuit. Piatra, pe care au lepădat -o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii. Domnul a făcut lucrul acesta: şi este o minunăţie înaintea ochilor noştri. Aceasta este ziua, pe care a făcut -o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea! Doamne, ajută! Doamne, dă izbîndă! Binecuvîntat să fie cel ce vine în Numele Domnului! Vă binecuvîntăm din Casa Domnului. Domnul este Dumnezeu, şi ne luminează. Legaţi cu funii vita pentru jertfă, şi aduceţi -o pînă la coarnele altarului! Tu eşti Dumnezeul meu, şi eu Te voi lăuda; Dumnezeule, Te voi prea mări. Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!
Responsorial Psalm
Psalm 102
(O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine! Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab! Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune. Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc. Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne. Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături; nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş. În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor. Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura, din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe. Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba. Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam. Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el. Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui. Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta. Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa. El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea. Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul! Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt, ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte; pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim, cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului. El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele, Eu zic: ,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!`` Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba. Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi. Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.
Responsorial Psalm
Psalm 97
Domnul împărăţeşte: să se veselească pămîntul, şi să se bucure ostroavele cele multe! Norii şi negura îl înconjoară, dreptatea şi judecata sînt temelia scaunului Său de domnie. Înaintea Lui merge focul, şi arde dejur împrejur pe protivnicii Lui. Fulgerile Lui luminează lumea: pămîntul Îl vede şi se cutremură. Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului, înaintea Domnului întregului pămînt. Cerurile vestesc dreptatea Lui, şi toate popoarele văd slava Lui. Sînt ruşinaţi, toţi cei ce slujesc icoanelor, şi cari se fălesc cu idolii: toţi dumnezeii se închină înaintea Lui. Sionul aude lucrul acesta, şi se bucură, se veselesc fiicele lui Iuda de judecăţile Tale, Doamne! Căci Tu, Doamne, Tu eşti Cel Prea Înalt peste tot pămîntul, Tu eşti prea înălţat mai pe sus de toţi dumnezeii. Urîţi răul, ceice iubiţi pe Domnul! El păzeşte sufletele credincioşilor Lui, şi -i izbăveşte din mîna celor răi. Lumina este sămănată pentru cel neprihănit, şi bucuria pentru cei cu inima curată. Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul, şi măriţi prin laudele voastre sfinţenia Lui!
Evening Prayer — First Lesson
Numbers 16:36
Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Second Reading
II Corinthians 7
Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, prea iubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, şi să ne ducem sfinţirea pînă la capăt, în frica de Dumnezeu. Înţelegeţi-ne bine! N'am nedreptăţit pe nimeni, n'am vătămat pe nimeni, n'am înşelat pe nimeni. Nu spun aceste lucruri ca să vă osîndesc, căci am spus mai înainte că sînteţi în inimile noastre pe viaţă şi pe moarte. Am o mare încredere în voi. Am tot dreptul să mă laud cu voi. Sînt plin de mîngîiere, îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre. Căci şi după venirea noastră în Macedonia, trupul nostru n'a avut nicio odihnă. Am fost necăjiţi în toate chipurile: de afară lupte, dinlăuntru temeri. Dar Dumnezeu, care mîngîie pe cei smeriţi, ne -a mîngîiat prin venirea lui Tit. Şi nu numai prin venirea lui, ci şi prin mîngîierea cu care a fost mîngîiat şi el de voi. El ne -a istorisit despre dorinţa voastră arzătoare, despre lacrămile voastre, despre rîvna voastră pentru mine, aşa că bucuria mea a fost şi mai mare. Măcar că v'am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău; şi chiar dacă mi-ar fi părut rău-căci văd că epistola aceea v'a întristat (măcarcă pentru puţină vreme) - totuş, acum mă bucur, nu pentrucă aţi fost întristaţi, ci pentrucă întristarea voastră v'a adus la pocăinţă. Căci aţi fost întristaţi după voia lui Dumnezeu, ca să n'aveţi nicio pagubă din partea noastră. În adevăr, cînd întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mîntuire, şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe cînd întristarea lumii aduce moartea. Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frămîntare a trezit în voi! Şi ce cuvinte de desvinovăţire! Ce mînie! Ce frică! Ce dorinţă aprinsă! Ce rîvnă! Ce pedeapsă! În toate voi aţi arătat că sînteţi curaţi în privinţa aceasta. Aşa că, dacă v'am scris nu v'am scris nici din pricina celuice a făcut ocara, nici din pricina celui ce a suferit ocara, ci ca să se arate marea noastră purtare de grijă pentru voi înaintea lui Dumnezeu. De aceea am fost mîngîiaţi. Dar, pe lîngă mîngîierea aceasta a noastră, ne-am bucurat şi mai mult de bucuria lui Tit, al cărui duh a fost răcorit de voi toţi. Şi dacă m'am lăudat puţin cu voi înaintea lui, n'am fost dat de ruşine. Ci, după cum în orice lucru v'am spus adevărul, tot aşa şi lauda noastră cu voi înaintea lui Tit, s'a adeverit. El are o şi mai mare dragoste pentru voi, cînd îşi aduce aminte de ascultarea voastră a tuturor, şi de primirea pe care i-aţi făcut -o, cu frică şi cu cutremur. Mă bucur că mă pot încrede în voi în toate privinţele.
Second Reading
James 2
Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutînd la faţa omului. Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost; şi voi puneţi ochii pe celce poartă haina strălucitoare, şi -i ziceţi: ,,Tu şezi în locul acesta bun!`` Şi apoi ziceţi săracului: ,,Tu stai colo în picioare!`` Sau: ,,Şezi jos la picioarele mele!`` Nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă, şi nu vă faceţi voi judecători cu gînduri rele? Ascultaţi, prea iubiţii mei fraţi: n'a ales Dumnezeu pe cei ce sînt săraci în ochii lumii acesteia, ca să -i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care a făgăduit -o celor ce -L iubesc? Şi voi înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă tîrăsc înaintea judecătoriilor? Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care -l purtaţi? Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: ,,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi``, bine faceţi. Dar dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat, şi sînteţi osîndiţi de Lege ca nişte călcători de lege. Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într'o singură poruncă, se face vinovat de toate. Căci, Cel ce a zis: ,,Să nu preacurveşti``, a zis şi: ,,Să nu ucizi``. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii. Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni cari au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei: căci judecata este fără milă pentru celce n'a avut milă; dar mila biruieşte judecata. Fraţii mei, ce -i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n'are fapte? Poate oare credinţa aceasta să -l mîntuiască? Dacă un frate sau o soră sînt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele, şi unul dintre voi le zice: ,,Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!`` fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? Tot aşa şi credinţa: dacă n'are fapte, este moartă în ea însaş. Dar va zice cineva: ,,Tu ai credinţa, şi eu am faptele.`` ,,Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.`` Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred... şi se înfioară! Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zădarnică? Avraam, părintele nostru, n'a fost el socotit neprihănit prin fapte, cînd a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvîrşită. Astfel s'a împlinit Scriptura care zice: ,,Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s'a socotit ca neprihănire``; şi el a fost numit ,,prietenul lui Dumnezeu.`` Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă. Tot aşa, curva Rahav: n'a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte, cînd a găzduit pe soli şi i -a scos afară pe altă cale? După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.
Second Reading
Colossians 3:18-4:1
Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, cum se cuvine în Domnul. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele, şi nu ţineţi necaz pe ele. Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului. Părinţilor, nu întărîtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea. Robilor, ascultaţi în toate lucrurile pe stăpînii voştri pămînteşti; nu numai cînd sînteţi supt ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci cu curăţie de inimă, ca unii cari vă temeţi de Domnul. Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii cari ştiţi că veţi primi dela Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos. Căci cine umblă cu strîmbătate, îşi va primi plata după strîmbătatea, pe care a făcut -o; şi nu se are în vedere faţa omului. Stăpînilor, daţi robilor voştri ce le datoraţi, şi ce li se cuvine, căci ştiţi că şi voi aveţi un Stăpîn în cer.
Second Reading
1 Peter 1:1-10
Petru, apostol al lui Isus Hristos, către aleşii cari trăiesc ca străini, împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia, după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sîngele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite! Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie, şi la o moştenire nestricăcioasă, şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi. Voi sînteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mîntuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi! În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sînteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, pentruca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decît aurul care piere şi care totuş este cercat prin foc , să aibă ca urmare lauda , slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos, pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El, fără să-L vedeţi, şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită, pentrucă veţi dobîndi, ca sfîrşit al credinţei voastre, mîntuirea sufletelor voastre. Proorocii, cari au proorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mîntuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare.
Gospel
John 13
Înainte de praznicul Paştelor, Isus, ca Cel care ştia că I -a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl şi fiindcă iubea pe ai Săi, cari erau în lume, i -a iubit pînă la capăt. În timpul cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gîndul să -L vîndă, Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mîni, că dela Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce, S -a sculat dela masă, S'a desbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar, şi S'a încins cu el. Apoi a turnat apă într'un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor, şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. A venit deci la Simon Petru. Şi Petru I -a zis: ,,Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?`` Drept răspuns, Isus i -a zis: ,,Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.`` Petru I -a zis: ,,Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!`` Isus i -a răspuns: ,,Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.`` ,,Doamne,`` I -a zis Simon Petru, ,,nu numai picioarele, dar şi mînile şi capul!`` Isus i -a zis: ,,Cine s -a scăldat n'are trebuinţă să-şi spele decît picioarele, ca să fie curat de tot; şi voi sînteţi curaţi, dar nu toţi.`` Căci ştia pe cel ce avea să -l vîndă; de aceea a zis: ,,Nu sînteţi toţi curaţi.`` Dupăce le -a spălat picioarele, Şi -a luat hainele, S'a aşezat iarăş la masă şi le -a zis: ,,Înţelegeţi voi ce v'am făcut Eu? Voi Mă numiţi ,Învăţătorul şi Domnul`, şi bine ziceţi, căci sînt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v'am spălat picioarele, şi voi sînteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v'am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu. Adevărat, adevărat, vă spun, că robul nu este mai mare decît domnul său, nici apostolul mai mare decît cel ce l -a trimes. Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi. Nu vorbesc despre voi toţi; cunosc pe aceia pe cari i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura, care zice: ,Celce mănîncă pîne cu Mine a ridicat călcîiul împotriva Mea.` Vă spun lucrul acesta depe acum, înainte ca să se întîmple, pentruca, atunci cînd se va întîmpla, să credeţi că Eu sînt. Adevărat, adevărat, vă spun că, cine primeşte pe acela pe care -l trimet Eu, pe Mine Mă primeşte; şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Celce M'a trimes pe Mine.`` Dupăce a spus aceste cuvinte, Isus S'a tulburat în duhul Lui, a mărturisit, şi a zis: ,,Adevărat, adevărat, vă spun, că unul din voi Mă va vinde.`` Ucenicii se uitau unii la alţii, şi nu înţelegeau despre cine vorbeşte. Unul din ucenici, acela pe care -l iubea Isus, stătea la masă culcat pe sînul lui Isus. Simon Petru i -a făcut semn să întrebe cine este acela despre care vorbea Isus. Şi ucenicul acela s'a răzemat pe pieptul lui Isus, şi I -a zis: ,,Doamne, cine este?`` Isus a răspuns: ,,Acela, căruia îi voi întinge bucăţica, şi i -o voi da.`` Şi a întins o bucăţică, şi a dat -o lui Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul. Cum a fost dată bucăţica, a intrat Satana în Iuda. Isus i -a zis: ,,Ce-ai să faci, fă repede.`` Dar nimeni din cei ce şedeau la masă, n'a înţeles pentruce îi zisese aceste vorbe. Unii credeau că, de vreme ce Iuda avea punga, Isus voia să -i spună: ,,Cumpără ce ne trebuie pentru praznic;`` sau îi poruncea să dea ceva săracilor. Iuda, dupăce a luat bucăţica, a ieşit afară în grabă. Era noapte. Dupăce a ieşit Iuda, Isus a zis: ,,Acum, Fiul omului a fost proslăvit şi Dumnezeu a fost proslăvit în El. Dacă Dumnezeu a fost proslăvit în El, şi Dumnezeu Îl va proslăvi în El însuş, şi -L va proslăvi îndată. Copilaşilor, mai sînt puţin cu voi. Mă veţi căuta, şi, cum am spus Iudeilor că, unde Mă duc Eu, ei nu pot veni, tot aşa vă spun şi vouă acum. Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sînteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.`` ,,Doamne``, I -a zis Simon Petru, ,,unde Te duci?`` Isus i -a răspuns: ,,Tu nu poţi veni acum după Mine, unde Mă duc Eu; dar mai tîrziu vei veni.`` ,,Doamne``, I -a zis Petru, ,,de ce nu pot veni după Tine acum? Eu îmi voi da viaţa pentru Tine.`` Isus i -a răspuns: ,,Îţi vei da viaţa pentru Mine? Adevărat, adevărat, îţi spun, că nu va cînta cocoşul, pînă te vei lepăda de Mine de trei ori.
Evening Prayer — Second Lesson
John 20:24-30
Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei cînd a venit Isus. Ceilalţi ucenici i-au zis deci: ,,Am văzut pe Domnul!`` Dar el le -a răspuns: ,,Dacă nu voi vedea în mînile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mîna mea în coasta Lui, nu voi crede.`` După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăş în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe cînd erau uşile încuiate, a venit Isus, a stătut în mijloc, şi le -a zis: ,,Pace vouă!`` Apoi a zis lui Toma: ,,Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mînile Mele; şi adu-ţi mîna, şi pune -o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.`` Drept răspuns, Toma I -a zis: ,,Domnul meu şi Dumnezeul meu!`` ,,Tomo`` i -a zis Isus, ,,pentrucă M'ai văzut, ai crezut. Ferice de ceice n'au văzut, şi au crezut.`` Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne cari nu sînt scrise în cartea aceasta.
Gospel
Mark 15:1-20
Dimineaţa, preoţii cei mai de seamă au făcut îndată sfat cu bătrînii, cărturarii şi tot Soborul. Dupăce au legat pe Isus, L-au dus şi L-au dat în mînile lui Pilat. Pilat L -a întrebat: ,,Eşti Tu Împăratul Iudeilor?`` ,,Da, sînt``, i -a răspuns Isus. Preoţii cei mai de seamă Îl învinuiau de multe lucruri. Pilat L -a întrebat din nou: ,,Nu răspunzi nimic? Uite de cîte lucruri Te învinuiesc ei!`` Isus n'a mai dat nici un răspuns, lucru care a mirat pe Pilat. La fiecare praznic al Paştelor, Pilat le slobozea un întemniţat, pe care -l cereau ei. În temniţă era unul numit Baraba, închis împreună cu tovarăşii lui, din pricina unui omor, pe care -l săvîrşiseră într'o răscoală. Norodul s'a suit, şi a început să ceară lui Pilat să le dea ce avea obicei să le dea totdeauna. Pilat le -a răspuns: ,,Voiţi să vă slobozesc pe Împăratul Iudeilor?`` Căci pricepuse că preoţii cei mai de seamă din pizmă Îl dăduseră în mîna lui. Dar preoţii cei mai de seamă au aţîţat norodul să ceară lui Pilat să le slobozească mai bine pe Baraba. Pilat a luat din nou cuvîntul, şi le -a zis: ,,Dar ce voiţi să fac cu Acela, pe care -L numiţi Împăratul Iudeilor?`` Ei au strigat din nou: ,,Răstigneşte -L!`` ,,Dar ce rău a făcut?`` le -a zis Pilat. Însă ei au început să strige şi mai tare: ,,Răstigneşte -L!`` Pilat a vrut să facă pe placul norodului, şi le -a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, dupăce a pus să -L bată cu nuiele, L -a dat să fie răstignit. Ostaşii au adus pe Isus în curte, adică în palat, şi au adunat toată ceata ostaşilor. L-au îmbrăcat într'o haină de purpură, au împletit o cunună de spini, şi I-au pus -o pe cap. Apoi au început să -I ureze, şi să zică: ,,Plecăciune, Împăratul Iudeilor!`` Şi -L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau şi I se închinau. Dupăce şi-au bătut astfel joc de El, L-au desbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat în hainele Lui, şi L-au dus să -L răstignească.
Gospel
John 1:1-17
La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n'a fost făcut fără El. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. Lumina luminează în întunerec, şi întunerecul n'a biruit -o. A venit un om trimes de Dumnezeu: numele lui era Ioan. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentruca toţi să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină. Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume. El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L -a cunoscut. A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celorce cred în Numele Lui, le -a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sînge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. Şi Cuvîntul S'a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. - Ioan a mărturisit despre El, cînd a strigat: ,,El este Acela despre care ziceam eu: ,Celce vine după mine, este înaintea mea, pentrucă era înainte de mine`. - Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har; căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.
Gospel
Acts 7
Marele preot a zis: ,,Aşa stau lucrurile?`` Ştefan a răspuns: ,,Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi! Dumnezeul slavei S'a arătat părintelui nostru Avraam, cînd era în Mesopotamia, înainte ca să se aşeze în Haran. Şi i -a zis: ,Ieşi din ţara ta şi din familia ta, şi du-te în ţara, pe care ţi -o voi arăta.`` El a ieşit atunci din ţara Haldeilor, şi s'a aşezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l -a strămutat în ţara aceasta, în care locuiţi voi acum. Din ţara aceea nu i -a dat nimic în stăpînire, nici măcar o palmă de loc, ci i -a făgăduit că i -o va da în stăpînire lui, şi seminţei lui după el, măcar că n'avea niciun copil. Dumnezeu i -a spus că sămînţa lui va locui într -o ţară străină, va fi robită, şi va fi chinuită patru sute de ani. ,Dar neamul, căruia îi vor fi robi, îl voi judeca Eu`, a zis Dumnezeu. ,După aceea, vor ieşi, şi-Mi vor sluji în locul acesta.` Apoi i -a dat legămîntul tăierii împrejur; şi astfel Avraam, cînd a născut pe Isaac, l -a tăiat împrejur în ziua a opta; Isaac a născut şi a tăiat împrejur pe Iacov, şi Iacov pe cei doisprezece patriarhi. Iar patriarhii, cari pizmuiau pe Iosif, l-au vîndut, ca să fie dus în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el, şi l -a izbăvit din toate necazurile lui; i -a dat înţelepciune şi trecere înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, care l -a pus dregător peste Egipt şi peste toată casa lui. A venit o foamete în tot Egiptul şi Canaanul. Nevoia era mare, şi părinţii noştri nu găseau merinde. Iacov a auzit că în Egipt era grîu, şi a trimes pe părinţii noştri întîiaş dată acolo. Şi cînd au venit a doua oară, Iosif a fost cunoscut de fraţii săi, şi Faraon a aflat din ce neam era Iosif. Apoi Iosif a trimes să cheme pe tatăl său Iacov şi pe toată familia lui, şaptezeci şi cinci de suflete. Iacov s'a pogorît în Egipt, unde a murit el şi părinţii noştri. Şi au fost strămutaţi la Sihem, şi puşi în mormîntul, pe care îl cumpărase Avraam cu o sumă de bani dela fiii lui Emor, în Sihem. Se apropia vremea cînd trebuia să se împlinească făgăduinţa, pe care o făcuse Dumnezeu lui Avraam. Norodul a crescut şi s'a înmulţit în Egipt, pînă cînd s'a ridicat un alt împărat, care nu cunoştea pe Iosif. Împăratul acesta a uneltit împotriva neamului nostru, şi a chinuit pe părinţii noştri, pînă acolo ca să-şi lepede pruncii, ca să nu trăiască. Pe vremea aceasta s'a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în casa tatălui său. Şi cînd a fost lepădat, l -a luat fiica lui Faraon, şi l -a crescut ca pe copilul ei. Moise a învăţat toată înţelepciunea Egiptenilor, şi era puternic în cuvinte şi în fapte. El avea patruzeci de ani, cînd i -a venit în inimă dorinţa să cerceteze pe fraţii săi, pe fiii lui Israel. A văzut pe unul din ei suferind nedreptate; i -a luat apărarea, a răzbunat pe cel asuprit, şi a omorît pe Egiptean. Credea că fraţii lui vor pricepe că Dumnezeu prin mîna lui le va da izbăvirea; dar n'au priceput. A doua zi, cînd se băteau ei, Moise a venit în mijlocul lor, şi i -a îndemnat la pace. ,Oamenilor`, a zis el, ,voi sînteţi fraţi; de ce vă nedreptăţiţi unul pe altul?` Dar cel ce nedreptăţea pe aproapele său, l -a îmbrîncit, şi i -a zis: ,Cine te -a pus pe tine stăpînitor şi judecător peste noi? Vrei să mă omori şi pe mine cum ai omorît ieri pe Egiptean?` La auzul acestor vorbe, Moise a fugit, şi s'a dus de a locuit ca străin în pămîntul Madian, unde a născut doi fii. Peste patruzeci de ani, i s'a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, în para focului unui rug. Moise, cînd l -a văzut, s'a mirat de arătarea aceasta; şi, pe cînd se apropia să vadă ce este, a auzit glasul Domnului, care i -a zis: ,Eu sînt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov.` Şi Moise, tremurînd, n'a îndrăznit să se uite. Domnul i -a zis: ,Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai, este un pămînt sfînt. Am văzut suferinţa poporului Meu, care este în Egipt, le-am auzit gemetele, şi M'am pogorît să -i izbăvesc. Acum, du-te, te voi trimete în Egipt.` Pe acest Moise, de care se lepădaseră ei, cînd au zis: ,Cine te -a pus pe tine stăpînitor şi judecător?` Dumnezeu l -a trimes ca stăpînitor şi izbăvitor, cu ajutorul îngerului, care i se arătase în rug. El i -a scos din Egipt, şi a făcut minuni şi semne în Egipt, la Marea Roşie, şi în pustie, patruzeci de ani. Acest Moise a zis fiilor lui Israel: ,Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un prooroc ca mine: de el să ascultaţi.`` El este acela care, în adunarea Israeliţilor din pustie, cu îngerul, care i -a vorbit pe muntele Sinai, şi cu părinţii noştri, a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă. Părinţii noştri n'au vrut să -l asculte, ci l-au nesocotit: şi, în inimile lor, s'au întors spre Egipt, şi au zis lui Aaron: ,Fă-ne nişte dumnezei, cari să meargă înaintea noastră; căci acest Moise, care ne -a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s'a făcut.` Şi în zilele acelea, au făcut un viţel, au adus jertfă idolului, şi s'au bucurat de lucrul mînilor lor. Atunci Dumnezeu S'a întors dela ei, şi i -a dat să se închine oştirii cerului, după cum este scris în cartea proorocilor: ,Mi-aţi adus voi vite junghiate şi jertfe timp de patruzeci de ani în pustie, casă a lui Israel?.. Aţi purtat cortul lui Moloh şi chipul stelei zeului Remfan, chipurile acelea, pe cari le-aţi făcut ca să vă închinaţi lor! De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon.` Părinţii noştri aveau în pustie cortul întîlnirii, aşa cum îl rînduise Celce a spus lui Moise să -l facă după chipul, pe care -l văzuse. Şi părinţii noştri l-au adus, la rîndul lor, supt povăţuirea lui Iosua, cînd au intrat în ţara stăpînită de Neamurile, pe cari Dumnezeu le -a izgonit dinaintea părinţilor noştri; şi a rămas acolo pînă în zilele lui David. David a căpătat milă înaintea lui Dumnezeu, şi a cerut să ridice o locuinţă pentru Dumnezeul lui Iacov. Şi Solomon a fost acela care I -a zidit o casă. Dar Cel Prea Înalt nu locuieşte în lăcaşuri făcute de mîni omeneşti, cum zice proorocul: ,Cerul este scaunul Meu de domnie, şi pămîntul este aşternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veţi zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă? N'a făcut mîna Mea toate aceste lucruri?...`` ...,,Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfînt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi. Pe cari din prooroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Au omorît pe ceice vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-aţi vîndut acum, şi L-aţi omorît. voi, cari aţi primit Legea dată prin îngeri, şi n'aţi păzit -o!...`` Cînd au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă, şi scrîşneau din dinţi împotriva lui. Dar Ştefan, plin de Duhul Sfînt, şi -a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stînd în picioare la dreapta lui Dumnezeu; şi a zis: ,,Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stînd în picioare la dreapta lui Dumnezeu.`` Ei au început atunci să răcnească, şi-au astupat urechile, şi s'au năpustit toţi într'un gînd asupra lui. L-au tîrît afară din cetate, şi l-au ucis cu pietre. Marturii şi-au pus hainele la picioarele unui tînăr, numit Saul. Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: ,,Doamne Isuse, primeşte duhul meu!`` Apoi a îngenuncheat, şi a strigat cu glas tare: ,,Doamne, nu le ţinea în seamă păcatul acesta!`` Şi după aceste vorbe, a adormit.
A daily plan reading through Scripture in course. Bible text is in the public domain. (Cornilescu 1924)
Today's readings, every morning
Bosko brings the daily readings for your tradition to your day — with a reflection, the full Bible in 30 translations, and the liturgical calendar, in 18 languages.
