Lecturile zilei
Lecturile biblice rânduite pentru ziua respectivă, cu textul integral în limba ta. Urmărește în fiecare dimineață lecturile zilnice ale tradiției tale, în aplicația Bosko.
Prima lectură
Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentruca această putere nemai pomenită să fie dela Dumnezeu şi nu dela noi. Sîntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strîmtoare; în grea cumpănă, dar nu desnădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trîntiţi jos, dar nu omorîţi. Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorîrea Domnului Isus, pentruca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru. Căci noi cei vii, totdeauna sîntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentruca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor. Astfel că, în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa. Însă fiindcă avem acelaş duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: ,,Am crezut, de aceea am vorbit!`` şi noi credem, şi de aceea vorbim. Şi ştim că Cel ce a înviat pe Domnul Isus, ne va învia şi pe noi împreună cu Isus, şi ne va face să ne înfăţişăm împreună cu voi. Căci toate aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentruca harul mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţămirile spre slava lui Dumnezeu.
Prima lectură
,,Aşa mi -a vorbit Domnul: ,Du-te de cumpără-ţi un brîu de in, şi pune -l în jurul coapselor tale; dar să nu -l moi în apă!` Am cumpărat brîul, după porunca Domnului, şi l-am pus în jurul coapselor mele. Apoi Cuvîntul Domnului mi -a vorbit a doua oară, astfel: ,Ia brîul, pe care l-ai cumpărat, şi pe care l-ai pus în jurul coapselor tale, scoală-te, du-te la Eufrat, şi ascunde -l acolo în crăpătura unei stînci.` M'am dus, şi l-am ascuns la Eufrat, cum îmi poruncise Domnul. După mai multe zile, Domnul mi -a zis: ,Scoală-te, du-te la Eufrat, şi ia de acolo brîul, pe care-ţi poruncisem să -l ascunzi acolo!` M'am dus la Eufrat, am săpat, şi am luat brîul din locul în care -l ascunsesem; dar iată că brîul era stricat şi nu mai era bun de nimic. Cuvîntul Domnului mi -a vorbit astfel: ,Aşa vorbeşte Domnul: ,Aşa voi nimici mîndria lui Iuda şi mîndria peste măsură de mare a Ierusalimului. Poporul acesta este un popor rău: nu vrea să asculte cuvintele Mele, urmează pornirile inimii lui, şi merge după alţi dumnezei, ca să le slujească şi să se închine înaintea lor; de aceea va ajunge întocmai ca brîul acesta, care nu mai este bun de nimic! Căci, cum se lipeşte brîul de coapsele unui om, aşa Îmi lipisem Eu toată casa lui Israel şi toată casa lui Iuda, zice Domnul, ca să fie poporul Meu, Numele Meu, lauda Mea şi slava Mea; dar nu M'au ascultat. De aceea spune-le cuvintele acestea: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Toate vasele se vor umplea cu vin!` Şi ei îţi vor zice: ,Crezi că noi nu ştim, că toate vasele se vor umplea cu vin?` Atunci spune-le: ,Aşa vorbeşte Domnul: ,Iată, voi umplea pe toţi locuitorii ţării acesteia, pe împăraţii cari stau pe scaunul de domnie al lui David, pe preoţi, pe prooroci, şi pe toţi locuitorii Ierusalimului, îi voi umplea de beţie. Îi voi sfărîma pe unii de alţii, pe părinţi şi pe fii laolaltă, zice Domnul. ,Nu -i voi cruţa, nu voi avea milă de ei, nu Mă voi îndura de ei, nimic nu Mă va împedeca să -i nimicesc.`` ,,Ascultaţi şi luaţi aminte! Nu fiţi mîndri, căci Domnul vorbeşte! Daţi slavă Domnului, Dumnezeului vostru, pînă nu vine întunerecul, pînă nu vi se lovesc picioarele de munţii nopţii! Veţi aştepta lumina, dar El o va preface în umbra morţii, şi o va preface în negură adîncă. Iar dacă nu vreţi să ascultaţi, voi plînge în ascuns, pentru mîndria voastră; mi se vor topi ochii în lacrămi, pentrucă turma Domnului va fi dusă în robie. Spune împăratului şi împărătesei: ,Şedeţi pe pămînt! Căci v'a căzut de pe cap cununa împărărtească ce vă slujea ca podoabă.`` ,,Cetăţile dela miazăzi sînt închise, şi nu -i cine să deschidă. Tot Iuda este dus în robie, da, în întregime este dus în robie.`` ,,Ridică-ţi ochii şi priveşte pe ceice vin dela miazănoapte. Unde este turma care-ţi fusese dată, turma de care erai aşa de mîndru? Ce vei zice cînd va pune mai mari peste tine pe străinii aceia pe cari i-ai obicinuit să-ţi fie prieteni de aproape? Nu te vor apuca durerile, cum apucă pe o femeie la naştere? Şi dacă vei zice în inima ta: ,Pentruce mi se întîmplă lucrul acesta?`` -,,Din pricina mulţimii nelegiuirilor tale, ţi s'au ridicat poalele hainelor, şi ţi se dezgolesc călcîile cu sila. Poate un Etiopian să-şi schimbe pielea, sau un pardos să-şi schimbe petele? Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele, voi, cari sînteţi deprinşi să faceţi răul? De aceea, îi voi risipi, ca pleava luată de vîntul pustiei. Iată-ţi soarta, partea pe care ţi -o măsor, zice Domnul, pentrucă M'ai uitat, şi ţi-ai pus încrederea în minciună. De aceea îţi voi ridica poalele şi ţi le voi da peste cap, ca să ţi se vadă ruşinea. Am văzut preacurviile şi nechezăturile tale, curviile nelegiuite pe dealuri şi în ogoare, ţi-am văzut urîciunile! Vai de tine, Ierusalime! Nu vrei să te curăţi? Cît vei mai zăbovi?``
Prima lectură
,,Sînt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, şi nu sînt Eu şi un Dumnezeu de departe? Poate cineva să stea într'un loc ascuns fără să -l văd Eu? zice Domnul. Nu umplu Eu cerurile şi pămîntul? zice Domnul. ,,Am auzit ce spun proorocii, cari proorocesc minciuni în Numele Meu, zicînd: ,Am avut un vis! Am visat un vis!` Pînă cînd vor prooroci aceştia să proorocescă minciuni, să proorocească înşelătoriile inimii lor? Cred ei oare că pot face pe poporul Meu să uite Numele Meu prin visurile pe cari le istoriseşte fiecare din ei aproapelui său, cum Mi-au uitat părinţii lor Numele din pricina lui Baal? Proorocul, care a avut un vis, să istorisească visul acesta, şi cine a auzit Cuvîntul Meu, să spună întocmai Cuvîntul Meu! ,Pentruce să amesteci paiele cu grîul? zice Domnul.`` ,,Nu este Cuvîntul Meu ca un foc, zice Domnul, şi ca un ciocan care sfărîmă stînca?`` ,,De aceea, iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii cari îşi ascund unul altuia cuvintele Mele.`` ,,Iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii cari iau cuvîntul lor şi -l dau drept cuvînt al Meu.`` ,,Iată, zice Domnul, am necaz pe cei ce proorocesc visuri neadevărate, cari le istorisesc şi rătăcesc pe poporul Meu, cu minciunile şi cu îndrăzneala lor; nu i-am trimes Eu, nu Eu le-am dat poruncă, şi nu sînt de niciun folos poporului acestuia, zice Domnul.``
Rugăciunea de dimineață — prima lectură
Poporul s'a bucurat de darurile lor de bunăvoie, căci le dădeau cu dragă inimă Domnului; şi împăratul David deasemenea s'a bucurat mult. David a binecuvîntat pe Domnul în faţa întregei adunări. El a zis: ,,Binecuvîntat să fii Tu din veac în veac, Doamne, Dumnezeul părintelui nostru Israel! A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, vecinicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pămînt este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpîn mai pesus de orice! Dela Tine vine bogăţia şi slava, Tu stăpîneşti peste tot, în mîna Ta este tăria şi puterea, şi mîna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile. Acum, Dumnezeul nostru, Te lăudăm, şi prea mărim Numele Tău cel slăvit. Căci ce sînt eu, şi ce este poporul meu, ca să putem să-Ţi aducem daruri de bună voie? Totul vine dela Tine, şi din mîna Ta primim ce-Ţi aducem. Înaintea Ta noi sîntem nişte străini şi locuitori, ca toţi părinţii noştri. Zilele noastre pe pămînt sînt ca umbra, şi fără nici o nădejde. Doamne, Dumnezeul nostru, din mîna Ta vin toate aceste bogăţii, pe cari le-am pregătit ca să-Ţi zidim o casă, Ţie, Numelui Tău celui sfînt, şi ale Tale sînt toate. Ştiu, Dumnezeule, că Tu cercetezi inima, şi că iubeşti curăţia de inimă; de aceea Ţi-am adus toate aceste daruri de bunăvoie în curăţia inimii mele, şi am văzut acum cu bucurie pe poporul Tău, care se află aici, aducîndu-Ţi de bunăvoie darurile lui. Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri Avraam, Isaac şi Israel! Ţine totdeauna în inima poporului Tău aceste porniri şi aceste gînduri, şi întăreşte -i inima în Tine. Dă fiului meu Solomon o inimă bună, ca să păzească poruncile Tale, învăţăturile Tale, şi legile Tale, ca să împlinească toate aceste lucruri, şi să zidească el casa pentru care am făcut pregătiri.`` David a zis întregei adunări: ,,Binecuvîntaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru.`` Şi toată adunarea a binecuvîntat pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor. Ei s'au plecat şi s'au închinat înaintea Domnului şi înaintea împăratului. A doua zi după aceasta, au adus ca jertfă şi ardere de tot Domnului o mie de viţei, o mie de berbeci şi o mie de miei, împreună cu jertfele de băutură obicinuite, şi alte jertfe în mare număr pentru tot Israelul. Au mîncat şi au băut în ziua aceea înaintea Domnului cu mare bucurie, au făcut a doua oară împărat pe Solomon, fiul lui David, l-au uns înaintea Domnului ca domn, şi au uns pe Ţadoc ca preot. Solomon a şezut pe scaunul de domnie al Domnului, ca împărat în locul tatălui său David. El a propăşit, şi tot Israelul l -a ascultat. Toate căpeteniile şi vitejii, şi chiar toţi fiii împăratului David s'au supus împăratului Solomon. Domnul a înălţat tot mai mult pe Solomon, supt ochii întregului Israel, şi i -a făcut domnia mai strălucită decît a fost a oricărui împărat al lui Israel înaintea lui. David, fiul lui Isai, a domnit peste tot Israelul. Vremea cît a domnit peste Israel a fost de patruzeci de ani: la Hebron a domnit şapte ani, şi la Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani. A murit la o bătrîneţă fericită, sătul de zile, de bogăţie şi de slavă. Şi în locul lui, a domnit fiul său Solomon. Faptele împăratului David, cele dintîi şi cele depe urmă, sînt scrise în cartea lui Samuel văzătorul, şi în cartea proorocului Natan şi în cartea proorocului Gad,
Epistola
Şi aceste lucruri s'au întîmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentruca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei. Să nu fiţi închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: ,,Poporul a şezut să mănînce şi să bea; şi s'au sculat să joace.`` Să nu curvim, cum au făcut unii din ei, aşa că într -o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii. Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, cari au pierit prin şerpi. Să nu cîrtiţi, cum au cîrtit unii din ei, cari au fost nimiciţi de Nimicitorul. Aceste lucruri li s'au întîmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste cari au venit sfîrşiturile veacurilor. Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă. Nu v'a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s'o puteţi răbda.
Prima lectură
Un nume bun este mai de dorit decît o bogăţie mare, şi a fi iubit preţuieşte mai mult decît argintul şi aurul. - Bogatul şi săracul se întîlnesc: Domnul i -a făcut şi pe unul şi pe altul. - Omul chibzuit vede nenorocirea şi se ascunde, dar cei proşti merg înainte şi sînt pedepsiţi. - Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa. - Spini şi curse sînt pe calea omului stricat: cel ce-şi păzeşte sufletul se depărtează de ele. - Învaţă pe copil calea pe care trebuie s'o urmeze, şi cînd va îmbătrîni, nu se va abate dela ea. - Bogatul stăpîneşte peste cei săraci, şi cel ce ia cu împrumut, este robul celui ce -i dă cu împrumut. - Cine samănă nelegiuire, nelegiuire va secera, şi nuiaua nelegiuirii lui este gata. - Omul milostiv va fi binecuvîntat, pentrucă dă săracului din pînea lui. Izgoneşte pe batjocoritor, şi cearta se va sfîrşi, neînţelegerile şi ocările vor înceta. - Cine iubeşte curăţia inimii, şi are bunăvoinţa pe buze, este prieten cu împăratul. - Ochii Domnului păzesc pe cel ce are ştiinţă, dar înfruntă cuvintele celui stricat. Leneşul zice: ,,Afară este un leu, care m'ar putea ucide pe uliţă!`` - Gura curvelor este o groapă adîncă; pe cine vrea să -l pedepsească Domnul, acela cade în ea. - Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va deslipi de el. - Cine asupreşte pe sărac ca să-şi mărească avuţia, va trebui să dea şi el altuia mai bogat şi va duce lipsă. - Pleacă-ţi urechea, şi ascultă cuvintele înţelepţilor, şi ia învăţătura mea în inimă. Căci este bine să le păstrezi înlăuntrul tău, şi să-ţi fie toate de odată pe buze. - Pentru ca să-ţi pui încrederea în Domnul, vreau să te învăţ eu astăzi, da, pe tine. N'am aşternut eu oare în scris pentru tine sfaturi şi cugetări, ca să te învăţ lucruri temeinice, cuvinte adevărate, ca să răspunzi cu vorbe adevărate celui ce te trimete? - Nu despuia pe sărac, pentrucă este sărac, şi nu asupri pe nenorocitul care stă la poartă! Căci Domnul le va apăra pricina lor, şi va despuia viaţa celor ce -i despoaie. - Nu te împrieteni cu omul mînios, şi nu te însoţi cu omul iute la mînie, ca nu cumva să te deprinzi cu cărările lui, şi să-ţi ajungă o cursă pentru suflet. - Nu fi printre cei ce pun chezăşii, printre cei ce dau zălog pentru datorii. Căci dacă n'ai cu ce să plăteşti, pentruce ai voi să ţi se ia patul de supt tine? Nu muta hotarul cel vechi, pe care l-au aşezat părinţii tăi. - Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lîngă împăraţi, nu lîngă oamenii de rînd.
Rugăciunea de dimineață — a doua lectură
,,Adevărat, adevărat, vă spun că, cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tîlhar. Dar cine intră pe uşă, este păstorul oilor. Portarul îi deschide, şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume, şi le scoate afară din staul. După ce şi -a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentrucă îi cunosc glasul. Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentrucă nu cunosc glasul străinilor.`` Isus le -a spus această pildă, dar ei n'au înţeles despre ce le vorbea. Isus le -a mai zis: ,,Adevărat, adevărat, vă spun că Eu sînt uşa oilor. Toţi ceice au venit înainte de Mine, sînt hoţi şi tîlhari; dar oile n'au ascultat de ei. Eu sînt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mîntuit; va intra şi va ieşi, şi va găsi păşune. Hoţul nu vine decît să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s'o aibă din belşug. Eu sînt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. Dar cel plătit, care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sînt ale lui, cînd vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie. Cel plătit fuge, pentrucă este plătit, şi nu -i pasă de oi. Eu sînt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine, aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl, şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele. Mai am şi alte oi, cari nu sînt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor. Tatăl Mă iubeşte, pentrucă Îmi dau viaţa, ca iarăş s'o iau. Nimeni nu Mi -o ia cu sila, ci o dau Eu dela Mine. Am putere s'o dau, şi am putere s'o iau iarăş: aceasta este porunca, pe care am primit -o dela Tatăl Meu.`` Din pricina acestor cuvinte, iarăş s'a făcut desbinare între Iudei. Mulţi dintre ei ziceau: ,,Are drac, este nebun; de ce -L ascultaţi?`` Alţii ziceau; ,,Cuvintele acestea nu sînt cuvinte de îndrăcit; poate un drac să deschidă ochii orbilor.`` În Ierusalim se prăznuia atunci praznicul Înoirii Templului. Era iarna. Şi Isus Se plimba prin Templu, pe supt pridvorul lui Solomon. Iudeii L-au înconjurat, şi I-au zis: ,,Pînă cînd ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă eşti Hristosul, spune-ne -o desluşit.`` ,,V'am spus``, le -a răspuns Isus, ,,şi nu credeţi. Lucrările, pe cari le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeţi, pentrucă, după cum v'am spus, nu sînteţi din oile Mele. Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa vecinică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mîna Mea. Tatăl Meu, care Mi le -a dat, este mai mare decît toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mîna Tatălui Meu. Eu şi Tatăl una sîntem.`` Atunci Iudeii iarăş au luat pietre ca să -L ucidă. Isus le -a zis: ,,V'am arătat multe lucrări bune, cari vin dela Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?`` Iudeii I-au răspuns: ,,Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, şi pentrucă Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.`` Isus le -a răspuns: ,,Nu este scris în Legea voastră: ,Eu am zis: Sînteţi dumnezei?` Dacă Legea a numit ,dumnezei`, pe aceia, cărora le -a vorbit Cuvîntul lui Dumnezeu, -şi Scriptura nu poate fi desfinţată, - cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M'a sfinţit şi M'a trimes în lume? Şi aceasta, pentrucă am zis: ,Sînt Fiul lui Dumnezeu!` Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine şi Eu sînt în Tatăl.`` La auzul acestor vorbe, căutau iarăş să -L prindă; dar El a scăpat din mînile lor. Isus S'a dus iarăş dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan la început. Şi a rămas acolo. Mulţi veneau la El, şi ziceau: ,,Ioan n'a făcut nici un semn; dar tot ce a spus Ioan despre omul acesta, era adevărat.`` Şi mulţi au crezut în El în locul acela.
Psalmul responsorial
(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Să te asculte Domnul în ziua necazului, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov, să-ţi trimeată ajutor din locaşul Său cel Sfînt, şi să te sprijinească din Sion! Să-Şi aducă aminte de toate darurile tale de mîncare, şi să primească arderile tale de tot! (Oprire.) Să-ţi dea ce-ţi doreşte inima, şi să-ţi împlinească toate planurile tale! Atunci noi ne vom bucura de biruinţa ta, şi vom flutura steagul în Numele Dumnezeului nostru. Domnul să-ţi asculte toate dorinţele tale! Ştiu de acum că Domnul scapă pe unsul Său, şi -i va răspunde din ceruri, din locaşul Lui cel Sfînt, prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui. Unii se bizuiesc pe carăle lor, alţii pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru. Ei se îndoaie şi cad; dar noi ne ridicăm şi rămînem în picioare. Scapă, Doamne, pe împăratul, şi ascultă-ne cînd Te chemăm!
Evanghelia
Cînd S'a apropiat de cetate şi a văzut -o, Isus a plîns pentru ea, şi a zis: ,,Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, cari puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sînt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile, cînd vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura, şi te vor strînge din toate părţile: te vor face una cu pămîntul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentrucă n'ai cunoscut vremea cînd ai fost cercetată.`` În urmă a intrat în Templu, şi a început să scoată afară pe ceice vindeau şi cumpărau în el. Şi le -a zis: ,,Este scris: ,Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari.`` Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrînii norodului căutau să -L omoare;
Psalmul responsorial
(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm făcut de fiii lui Core.) Bateţi din palme, toate popoarele! Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie! Căci Domnul, Cel Prea Înalt, este înfricoşat: El este Împărat mare peste tot pămîntul. El ne supune popoarele, El pune neamurile supt picioarele noastre. El ne alege moştenirea, slava lui Iacov, pe care -l iubeşte. - Dumnezeu Se suie în mijlocul strigătelor de biruinţă, Domnul înaintează în sunetul trîmbiţei. Cîntaţi lui Dumnezeu, cîntaţi! Cîntaţi Împăratul nostru, cîntaţi! Căci Dumnezeu este împărat peste tot pămîntul: cîntaţi o cîntare înţeleaptă! Dumnezeu împărăţeşte peste neamuri, Dumnezeu şade pe scaunul Lui de domnie cel sfînt. Domnitorii popoarelor se adună împreună cu poporul Dumnezeului lui Avraam; căci ale lui Dumnezeu sînt scuturile pămîntului: El este mai înalt şi mai pe sus de orice.
Psalmul responsorial
(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe flaut. O cîntare a lui David.) Nebunul zice în inima lui: ,,Nu este Dumnezeu!`` S'au stricat oamenii, au săvîrşit fărădelegi urîte, nu este nici unul care să facă binele. Dumnezeu Se uită dela înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, ca să vadă dacă este cineva care să fie priceput, şi să caute pe Dumnezeu. Dar toţi s'au rătăcit, toţi s'au stricat; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. ,,Şi-au perdut oare mintea ceice săvîrşesc nelegiuirea, de mănîncă pe poporul Meu, cum mănîncă pînea, şi nu cheamă pe Dumnezeu?`` Atunci vor tremura de spaimă, fără să fie vreo pricină de spaimă; Dumnezeu va risipi oasele celor ce tăbărăsc împotriva ta, îi vei face de ruşine, căci Dumnezeu i -a lepădat. O! cine va face să pornească din Sion izbăvirea lui Israel? Cînd va aduce Dumnezeu înapoi pe prinşii de război ai poporului Său, Iacov se va veseli, şi Israel se va bucura.
Psalmul responsorial
(Către mai marele cîntăreţilor. O cîntare a lui David. Făcută cu prilejul celor spuse de Doeg, Edomitul, lui Saul, cînd zicea: ,,David s'a dus în casa lui Ahimelec.``) Pentruce te făleşti cu răutatea ta, asupritorule? Bunătatea lui Dumnezeu ţine în veci. Limba ta nu născoceşte decît răutate, ca un brici ascuţit, viclean ce eşti! Tu iubeşti mai degrabă răul decît binele, mai degrabă minciuna decît adevărul. - Tu iubeşti numai cuvinte nimicitoare, limbă înşelătoare! De aceea şi Dumnezeu te va doborî pe vecie, te va apuca şi te va ridica din cortul tău, şi te va desrădăcina din pămîntul celor vii. - Cei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme, şi vor rîde de el, zicînd: ,,Iată omul, care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu, ci se încredea în bogăţiile lui cele mari, şi se bizuia pe răutatea lui.`` Dar eu sînt în Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde, mă încred în bunătatea lui Dumnezeu, în veci de veci. Te voi lăuda totdeauna, pentrucă ai lucrat; şi, în faţa copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor.
Rugăciunea de seară — prima lectură
Solomon, fiul lui David, s'a întărit în domnie; Domnul, Dumnezeul lui, a fost cu el; şi l -a înălţat din ce în ce mai mult. Solomon a poruncit întregului Israel, căpeteniilor peste mii şi sute, judecătorilor, mai marilor întregului Israel, căpeteniilor caselor părinteşti; şi Solomon s'a dus cu toată adunarea la înălţimea dela Gabaon. Acolo se afla cortul întîlnirii lui Dumnezeu, făcut în pustie de Moise, robul Domnului. Dar chivotul lui Dumnezeu fusese mutat de David din Chiriat-Iearim la locul pe care i -l pregătise, căci îi întinsese un cort la Ierusalim. Tot acolo se afla, înaintea cortului Domnului, altarul de aramă pe care -l făcuse Beţalel, fiul lui Uri, fiul lui Hur. Solomon şi adunarea au căutat pe Domnul. Şi acolo, pe altarul de aramă care era înaintea cortului întîlnirii, a adus Solomon Domnului o mie de arderi de tot. În timpul nopţii, Dumnezeu S'a arătat lui Solomon, şi i -a zis: ,,Cere ce vrei să-ţi dau.`` Solomon a răspuns lui Dumnezeu: ,,Tu ai arătat o mare bunăvoinţă tatălui meu David, şi m'ai pus să domnesc în locul lui. Acum, Doamne Dumnezeule, împlinească-se făgăduinţa Ta, făcută tatălui meu David, fiindcă m'ai pus să domnesc peste un popor mare la număr ca pulberea pămîntului! Dă-mi dar înţelepciune şi pricepere, ca să ştiu cum să mă port în fruntea acestui popor! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta atît de mare?`` Dumnezeu a zis lui Solomon: ,,Fiindcă dorinţa aceasta este în inima ta, fiindcă nu ceri nici bogăţii, nici averi, nici slavă, nici moartea vrăjmaşilor tăi, nici chiar o viaţă lungă, ci ceri pentru tine înţelepciune şi pricepere ca să judeci pe poporul Meu, peste care te-am pus să domneşti, Înţelepciunea şi priceperea îţi sînt date. Îţi voi da, pe deasupra, bogăţii, averi şi slavă, cum n'a mai avut niciodată niciun împărat înaintea ta, şi cum nici nu va mai avea după tine.`` Solomon s'a întors la Ierusalim, după ce a părăsit înălţimea de la Gabaon şi cortul întîlnirii. Şi a domnit peste Israel. Solomon a strîns cară şi călărime; avea o mie patru sute de cară şi douăsprezece mii de călăreţi, pe cari i -a aşezat în cetăţile unde ţinea carăle şi la Ierusalim lîngă împărat. Împăratul a făcut argintul şi aurul tot atît de obicinuite la Ierusalim ca pietrele, şi cedrii tot atît de obicinuiţi ca sicomorii1 cari cresc în cîmpie. Solomon îşi aducea caii din Egipt; o ceată de negustori ai împăratului se duceau şi -i luau în cete pe un preţ hotărît; se duceau şi aduceau din Egipt un car cu şase sute de sicli de argint, şi un cal cu o sută cincizeci de sicli. Tot aşa aduceau şi pentru toţi împăraţii Hetiţilor şi pentru împăraţii Siriei.
A doua lectură
De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvîrşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte, şi a credinţei în Dumnezeu, învăţătura despre botezuri, despre punerea mînilor, despre învierea morţilor şi despre judecata vecinică. Şi vom face lucrul acesta, dacă va voi Dumnezeu. Căci cei ce au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s'au făcut părtaşi Duhului Sfînt, şi au gustat Cuvîntul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor- şi cari totuş au căzut, este cu neputinţă să fie înoiţi iarăş, şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, şi -L dau să fie batjocorit. Cînd un pămînt este adăpat de ploaia care cade adesea pe el, şi rodeşte o iarbă folositoare celor pentru cari este lucrat, capătă binecuvîntare dela Dumnezeu. Dar dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat, şi sfîrşeşte prin a i se pune foc. Măcar că vorbim astfel, prea iubiţilor, totuş dela voi aşteptăm lucruri mai bune şi cari însoţesc mîntuirea. Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea, pe care aţi arătat -o pentru Numele Lui, voi, cari aţi ajutorat şi ajutoraţi pe sfinţi. Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeaş rîvnă, ca să păstreze pînă la sfîrşit o deplină nădejde, aşa încît să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele. Dumnezeu, cînd a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decît El, s'a jurat pe Sine însuş, şi a zis: ,,Cu adevărat te voi binecuvînta, şi îţi voi înmulţi foarte mult sămînţa.`` Şi astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobîndit făgăduinţa. Oamenii, ce -i drept, obicinuiesc să jure pe cineva mai mare; jurămîntul este o chezăşie, care pune capăt orişicărei neînţelegeri dintre ei. Deaceea şi Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moştenitorilor făgăduinţei nestrămutarea hotărîrii Lui, a venit cu un jurămînt; pentruca, prin două lucruri cari nu se pot schimba, şi în cari este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte, pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinlăuntrul Templului, unde Isus a intrat pentru noi ca înainte mergător, cînd a fost făcut ,,Mare Preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec``.
A doua lectură
Încolo, fraţii mei, bucuraţi-vă în Domnul. Păziţi-vă de cînii aceia; păziţi-vă de lucrătorii aceia răi; păziţi-vă de scrîjilaţii aceia! Căci cei tăiaţi împrejur sîntem noi, cari slujim lui Dumnezeu, prin Duhul lui Dumnezeu, cari ne lăudăm în Hristos Isus, şi cari nu ne punem încrederea în lucrurile pămînteşti. Măcar că eu aş avea pricină de încredere chiar în lucrurile pămînteşti. Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pămînteşti, eu şi mai mult; eu, care sînt tăiat împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, Evreu din Evrei; în ce priveşte Legea, Fariseu; în ce priveşte rîvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea, pe care o dă Legea, fără prihană. Dar lucrurile, cari pentru mine erau cîştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am perdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să cîştig pe Hristos, şi să fiu găsit în El, nu avînd o neprihănire a mea, pe care mi -o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă. Şi să -L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. Nu că am şi cîştigat premiul, sau că am şi ajuns desăvîrşit; dar alerg înainte, căutînd să -l apuc, întrucît şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitînd ce este în urma mea, şi aruncîndu-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. Gîndul acesta dar să ne însufleţească pe toţi, cari sîntem desăvîrşiţi; şi dacă în vreo privinţă sînteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă. Dar în lucrurile în cari am ajuns de aceeaş părere, să umblăm la fel. Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda, pe care o aveţi în noi. Căci v'am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plîngînd: sînt mulţi, cari se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos. Sfîrşitul lor va fi pierzarea. Dumenzeul lor este pîntecele şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gîndesc la lucrurile de pe pămînt. Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mîntuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul stării noastre smerite, şi -l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile.
A doua lectură
În cer s'a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna supt picioare, şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap. Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii, şi avea un mare chin ca să nască. În cer s'a mai arătat un alt semn: iată, s'a văzut un mare balaur roş, cu şapte capete, zece coarne, şi şapte cununi împărăteşti pe capete. Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului, şi le arunca pe pămînt. Balaurul a stătut înaintea femeii, care sta să nască, pentruca să -i mănînce copilul, cînd îl va naşte. Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cîrmuiască toate neamurile cu un toiag de fer. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie. Şi femeia a fugit în pustie, într'un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şase zeci de zile. Şi în cer s'a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s'au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s'au luptat şi ei, dar n'au putut birui; şi locul lor nu li s'a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pămînt; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui. Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: ,,Acum a venit mîntuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpînirea Hristosului Lui; pentrucă pîrîşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pîra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. Ei l-au biruit, prin sîngele Mielului şi prin cuvîntul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar pînăla moarte. De aceea bucuraţi-vă, ceruri, şi voi cari locuiţi în ceruri! Vai de voi, pămînt şi mare! Căci diavolul s'a pogorît la voi, cuprins de o mînie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.
A doua lectură
Şi dacă n'ascultă cineva ce spunem noi în această epistolă, însemnaţi-vi -l, şi să n'aveţi nici un fel de legături cu el, ca să -i fie ruşine. Să nu -l socotiţi ca pe un vrăjmaş, ci să -l mustraţi ca pe un frate. Însuş Domnul păcii să vă dea totdeauna pacea în orice fel. Domnul să fie cu voi cu toţi! Urarea de sănătate este scrisă cu mîna mea: Pavel. Acesta este semnul în fiecare epistolă; aşa scriu eu. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin
Evanghelia
Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul. Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămînzit. Ispititorul s'a apropiat de El, şi i -a zis: ,,Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pîni.`` Drept răspuns, Isus i -a zis: ,,Este scris: ,Omul nu trăieşte numai cu pîne, ci cu orice cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu.`` Atunci diavolul L -a dus în sfînta cetate, L -a pus pe straşina Templului, şi I -a zis: ,,Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: ,El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mîni, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.`` ,,De asemenea este scris``, a zis Iisus: ,,Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.`` Diavolul L -a dus apoi pe un munte foarte înalt, I -a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor, şi I -a zis: ,,Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pămînt şi Te vei închina mie.`` ,,Pleacă, Satano``, i -a răspuns Isus. ,,Căci este scris: ,Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să -I slujeşti.`` Atunci diavolul L -a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri, şi au început să -I slujească. Cînd a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galilea. A părăsit Nazaretul, şi a venit de a locuit în Capernaum, lîngă mare, în ţinutul lui Zabulon şi Neftali, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice: ,,Ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, înspre mare, dincolo de Iordan, Galilea Neamurilor, Norodul acesta, care zăcea în întunerec, a văzut o mare lumină; şi peste cei ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii, a răsărit lumina.`` De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, şi să zică: ,,Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.`` Pe cînd trecea pe lîngă marea Galileii, Isus a văzut doi fraţi: pe Simon, zis Petru, şi pe fratele său Andrei, cari aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari. El le -a zis: ,,Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.`` Îndată ei au lăsat mrejile, şi au mers după El. Deacolo a mers mai departe, şi a văzut pe alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, cari erau într'o corabie cu tatăl lor Zebedei, şi îşi cîrpeau mrejile. El i -a chemat. Şi îndată, ei au lăsat corabia şi pe tatăl lor, şi au mers după El. Isus străbătea toată Galilea, învăţînd pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi tămăduind orice boală şi orice neputinţă care era în norod. I s'a dus vestea în toată Siria; şi aduceau la El pe toţi ceice sufereau de felurite boale şi chinuri: pe cei îndrăciţi, pe cei lunatici şi pe cei slăbănogi; şi El îi vindeca. După El au mers multe noroade din Galilea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudea şi de dincolo de Iordan.
Rugăciunea de seară — a doua lectură
Pavel, apostol al lui Hristos Isus, prin voia lui Dumnezeu, după făgăduinţa vieţii care este în Hristos Isus, către Timotei, copilul meu prea iubit: Har, îndurare şi pace dela Dumnezeu Tatăl, şi dela Hristos Isus, Domnul nostru! Mulţămesc lui Dumnezeu, căruia Îi slujesc cu un cuget curat, din moşi strămoşi, că neîntrerupt te pomenesc în rugăciunile mele, zi şi noapte. Căci mi-aduc aminte de lacrămile tale, şi doresc să te văd, ca să mă umplu de bucurie. Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s'a sălăşluit întîi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice, şi sînt încredinţat că şi în tine. De aceea îţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine prin punerea mînilor mele. Căci Dumnezeu nu ne -a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă. Să nu-ţi fie ruşine dar de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemniţatul Lui. Ci sufere împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumezeu. El ne -a mîntuit şi ne -a dat o chemare sfîntă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărîrea Lui şi după harul care ne -a fost dat în Hristos Isus, înainte de vecinicii, dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mîntuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie. Propovăduitorul şi apostolul ei am fost pus eu şi învăţător al Neamurilor. Şi din pricina aceasta sufăr aceste lucruri; dar nu mi -e ruşine, căci ştiu în cine am crezut. Şi sînt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat pînă în ziua aceea. Dreptarul învăţăturilor sănătoase, pe cari le-ai auzit dela mine, ţine -l cu credinţa şi dragostea care este în Hristos Isus. Lucrul acela bun care ţi s'a încredinţat, păzeşte -l prin Duhul Sfînt, care locuieşte în noi. Ştii că cei ce sînt în Asia toţi m'au părăsit; între alţii şi Figel şi Ermogen. Domnul să-şi verse îndurarea peste casa lui Onisifor; căci de multe ori m'a mîngîiat, şi nu i -a fost ruşine de lanţul meu. Nu numai atît, dar, cînd a fost în Roma, m'a căutat cu multă grijă şi m'a găsit. Dea Domnul să capete îndurare dela Domnul ,,în ziua aceea``. Tu ştii foarte bine cît ajutor mi -a dat el în Efes.
Evanghelia
Cînd trecea, Isus a văzut pe un orb din naştere. Ucenicii Lui L-au întrebat: ,,Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s'a născut orb?`` Isus a răspuns: ,,N'a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui; ci s'a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Cît este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celuice M'a trimes; vine noaptea, cînd nimeni nu mai poate să lucreze. Cît sînt în lume, sînt Lumina lumii.`` După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pămînt şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta, şi i -a zis: ,,Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului`` (care, tîlmăcit, însemnează: Trimes). El s'a dus, s'a spălat, şi s'a întors văzînd bine. Vecinii şi ceice -l cunoscuseră mai înainte ca cerşetor, ziceau: ,,Nu este acesta celce şedea şi cerşea?`` Unii ziceau: ,,El este.`` Alţii ziceau: ,,Nu; dar seamănă cu el.`` Şi el însuş zicea: ,,Eu sînt.`` Deci i-au zis: ,,Cum ţi s'au deschis ochii?`` El a răspuns: ,,Omul acela, căruia i se zice Isus, a făcut tină, mi -a uns ochii, şi mi -a zis: ,Du-te la scăldătoarea Siloamului, şi spală-te.` M'am dus, m'am spălat, şi mi-am căpătat vederea.`` ,,Unde este omul acela``, l-au întrebat ei. El a răspus: ,,Nu ştiu.`` Au adus la Farisei pe cel ce fusese orb mai înainte. Şi era o zi de Sabat cînd făcuse Isus tină, şi -i deschisese ochii. Din nou, Fariseii l-au întrebat şi ei cum şi -a căpătat vederea. Şi el le -a zis: ,,Mi -a pus tină pe ochi, m'am spălat, şi văd.`` Atunci unii din Farisei au început să zică: ,,Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentrucă nu ţine Sabatul.`` Alţii ziceau: ,,Cum poate un om păcătos să facă asemenea semne?`` Şi era desbinare între ei. Iarăş au întrebat pe orb: ,,Tu ce zici despre El, în privinţa faptului că ţi -a deschis ochii?`` ,,Este un prooroc``, le -a răspuns el.
Evanghelia
Pe cînd vorbea încă Isus noroadelor, iată că mama şi fraţii Lui stăteau afară şi căutau să vorbească cu El. Atunci cineva I -a zis: ,,Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, şi caută să vorbească cu Tine.`` Dar Isus a răspuns celui ce -I adusese ştirea aceasta: ,,Cine este mama Mea, şi cari sînt fraţii Mei?`` Apoi Şi -a întins mîna spre ucenicii Săi şi a zis: ,,Iată mama Mea şi fraţii Mei! Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.``
Evanghelia
El le -a mai zis: ,,Adevărat vă spun, că sînt unii din ceice stau aici, cari nu vor muri pînă nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.`` După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi i -a dus singuri de o parte pe un munte înalt. Acolo S'a schimbat la faţă înaintea lor. Hainele Lui s'au făcut strălucitoare şi foarte albe, de o albeaţă pe care nici un nălbitor de pe pămînt n'o poate da. Ilie li s'a arătat împreună cu Moise, şi sta de vorbă cu Isus. Petru a luat cuvîntul, şi a zis lui Isus: ,,Învăţătorule, este bine să stăm aici; să facem trei colibi: una pentru Tine, una pentru Moise, şi una pentru Ilie.`` Căci nu ştia ce să zică, atît de mare spaimă îi apucase. A venit un nor şi i -a acoperit cu umbra lui; şi din nor s'a auzit un glas, care zicea: ,,Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi!`` Îndată, ucenicii s'au uitat împrejur, şi n'au mai văzut pe nimeni decît pe Isus singur cu ei. Pe cînd se pogorau de pe munte, Isus le -a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, pînă va învia Fiul omului dintre cei morţi. Ei au păstrat în ei lucrul acesta, şi se întrebau între ei ce să însemne învierea aceea dintre cei morţi, Ucenicii I-au pus următoarea întrebare: ,,Pentruce zic cărturarii că trebuie să vină întîi Ilie?`` El le -a răspuns: ,,Ilie va veni întîi; şi va aşeza din nou toate lucrurile; tot aşa după cum este scris despre Fiul omului că trebuie să pătimească mult şi să fie defăimat. Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit, şi ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el.`` Cînd au ajuns la ucenici, au văzut mult norod împrejurul lor şi pe cărturari întrebîndu-se cu ei. De îndată ce a văzut norodul pe Isus, s'a mirat, şi a alergat la El să I se închine. El i -a întrebat: ,,Despre ce vă întrebaţi cu ei?`` Şi un om din norod I -a răspuns: ,,Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpînit de un duh mut. Oriunde îl apucă, îl trînteşte la pămînt. Copilul face spumă la gură, scrîşneşte din dinţi, şi rămîne ţapăn. M'am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n'au putut.`` ,,O neam necredincios!`` le -a zis Isus. ,,Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceţi -l la Mine.`` L-au adus la El. Şi, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l -a scuturat cu putere; copilul a căzut la pămînt, şi se svîrcolea făcînd spumă la gură. Isus a întrebat pe tatăl lui: ,,Cîtă vreme este de cînd îi vine aşa?`` ,,Din copilărie``, a răspuns el. ,,Şi de multe ori duhul l -a aruncat cînd în foc, cînd în apă, ca să -l omoare. Dar dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne.`` Isus a răspuns: ,,Tu zici: ,Dacă poţi!`... Toate lucrurile sînt cu putinţă celui ce crede!`` Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrămi: ,,Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!`` Cînd a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat, şi i -a zis: ,,Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta, şi să nu mai intri în el.`` Şi duhul a ieşit, ţipînd şi scuturîndu -l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau: ,,A murit!`` Dar Isus l -a apucat de mînă, şi l -a ridicat. Şi el s'a sculat în picioare. Cînd a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: ,,Noi de ce n'am putut să scoatem duhul acesta?`` ,,Acest soi de draci``, le -a zis El, ,,nu poate ieşi decît prin rugăciune şi post.`` Au plecat de acolo, şi au trecut prin Galilea. Isus nu voia să ştie nimeni că trece. Căci învăţa pe ucenicii Săi, şi zicea: ,,Fiul omului va fi dat în mînile oamenilor; ei Îl vor omorî, şi a treia zi după ce -L vor omorî, va învia.`` Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, şi se temeau să -L întrebe. Apoi au venit la Capernaum. Cînd era în casă, Isus i -a întrebat: ,,Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?`` Dar ei tăceau, pentrucă pe drum se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare. Atunci Isus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece, şi le -a zis: ,,Dacă vrea cineva să fie cel dintîi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!`` Şi a luat un copilaş, şi l -a aşezat în mijlocul lor; apoi l -a luat în braţe, şi le -a zis: ,,Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi, în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine; şi oricine Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel ce M'a trimes pe Mine.`` Ioan I -a zis: ,,Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţînd draci în Numele Tău; şi l-am oprit, pentrucă nu venea după noi.`` ,,Nu -l opriţi``, a răspuns Isus, ,,căci nu este nimeni, care să facă minuni în Numele Meu, şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea. Cine nu este împotriva noastră, este pentru noi. Şi oricine vă va da de băut un pahar cu apă, în Numele Meu, pentrucă sînteţi ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata. Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, cari cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gît o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare. Dacă mîna ta te face să cazi în păcat, taie -o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decît să ai două mîni, şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge, unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge. Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie -l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decît să ai două picioare, şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge, unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge. Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate -l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decît să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei, unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Pentrucă fiecare om va fi sărat cu foc, şi orice jertfă va fi sărată cu sare. Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta? Să aveţi sare în voi înşivă, şi să trăiţi în pace unii cu alţii.``
Un plan zilnic care parcurge Biblia în mod continuu. Textul Bibliei este în domeniul public. (Cornilescu 1924)
Lecturile zilei, în fiecare dimineață
În Bosko, lecturile zilei te așteaptă în fiecare dimineață — marchează fiecare ca citită ca să nu pierzi niciodată locul, citește-le în oricare dintre cele 30 de traduceri și zăbovește asupra unei scurte meditații. Lecturile zilnice ale tradiției tale, urmărite și mereu la îndemână.