Lecturile zilei

Rugăciunea de dimineață — prima lectură

Baruch 2

În limba ta nu există nicio ediție în domeniul public a acestei cărți, așa că fragmentul este afișat în engleză.

Therefore the Lord has made good his word, which he pronounced against us, and against our judges that judged Israel, and against our kings, and against our princes, and against the men of Israel and Judah, to bring upon us great plagues, such as never happened under the whole heaven, as it came to pass in Jerusalem, according to the things that are written in the law of Moses; That we should eat every man the flesh of his own son, and every man the flesh of his own daughter. Moreover he has given them to be in subjection to all the kingdoms that are round about us, to be a reproach and a desolation among all the people round about, where the Lord has scattered them. Thus were they cast down, and not exalted, because we sinned against the Lord our God, in not hearkening to his voice. To the Lord our God belongs righteousness: but to us and to our fathers confusion of face, as at this day. For all these plagues are come upon us, which the Lord has pronounced against us. Yet have we not entreated the favor of the Lord, in turning every one from the thoughts of his wicked heart. Therefore has the Lord kept watch over the plagues, and the Lord has brought them upon us; for the Lord is righteous in all his works which he has commanded us. Yet we have not hearkened to his voice, to walk in the commandments of the Lord that he has set before us. And now, O Lord, you God of Israel, that have brought your people out of the land of Egypt with a mighty hand, and with signs, and with wonders, and with great power, and with a high arm, and have gotten yourself a name, as at this day: O Lord our God, we have sinned, we have done ungodly, we have dealt unrighteously in all your ordinances. Let your wrath turn from us: for we are but a few left among the heathen, where you have scattered us. Hear our prayer, O Lord, and our petition, and deliver us for your own sake, and give us favor in the sight of them which have led us away captive: that all the earth may know that you are the Lord our God, because Israel and his posterity is called by your name. O Lord, look down from your holy house, and consider us: incline your ear, O Lord, and hear: open your eyes, and behold: for the dead that are in the grave, whose breath is taken from their bodies, will give to the Lord neither glory nor righteousness: but the soul that is greatly vexed, which goes stooping and feeble, and the eyes that fail, and the hungry soul, will give you glory and righteousness, O Lord. For we do not present our supplication before you, O Lord our God, for the righteousness of our fathers, and of our kings. For you have sent your wrath and your indignation upon us, as you have spoken by your servants the prophets, saying, Thus says the Lord, Bow your shoulders to serve the king of Babylon, and remain in the land that I gave to your fathers. But if you⌃ will not hear the voice of the Lord, to serve the king of Babylon, I will cause to cease out of the cities of Judah, and from without Jerusalem, the voice of mirth, and the voice of gladness, the voice of the bridegroom, and the voice of the bride: and the whole land shall be desolate without inhabitant. But we would not hearken to your voice, to serve the king of Babylon: therefore have you made good your words that you spoke by your servants the prophets, namely, that the bones of our kings, and the bones of our fathers, should be taken out of their places. And, behold, they are cast out to the heat by day, and to the frost by night, and they died in great miseries by famine, by sword, and by pestilence. And the house which is called by your name have you laid waste, as at this day, for the wickedness of the house of Israel and the house of Judah. Yet, O Lord our God, you have dealt with us after all your kindness, and according to all that great mercy of your, as you spoke by your servant Moses in the day when you did command him to write your law before the children of Israel, saying, If you⌃ will not hear my voice, surely this very great multitude shall be turned into a small number among the nations, where I will scatter them. For I know that they will not hear me, because it is a stiff-necked people: but in the land of their captivity they shall take it to heart, and shall know that I am the Lord their God: and I will give them a heart, and ears to hear: and they shall praise me in the land of their captivity, and think upon my name, and shall return from their stiff neck, and from their wicked deeds: for they shall remember the way of their fathers, which sinned before the Lord. And I will bring them again into the land which I sware to their fathers, to Abraham, to Isaac, and to Jacob, and they shall be lords of it: and I will increase them, and they shall not be diminished. And I will make an everlasting covenant with them to be their God, and they shall be my people: and I will no more remove my people of Israel out of the land that I have given them.

Rugăciunea de dimineață — a doua lectură

Ioan 12

Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort, şi pe care îl înviase din morţi. Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din ceice şedeau la masă cu El. Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus, şi I -a şters picioarele cu părul ei; şi s'a umplut casa de mirosul mirului. Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să -L vîndă, a zis: ,,De ce nu s'a vîndut acest mir cu trei sute de lei, şi să se fi dat săracilor?`` Zicea lucrul acesta nu pentrucă purta grijă de săraci, ci pentrucă era un hoţ, şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea. Dar Isus a zis: ,,Lasă -o în pace; căci ea l -a păstrat pentru ziua îngropării Mele. Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.`` O mare mulţime de Iudei au aflat că Isus era în Betania; şi au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care -l înviase din morţi. Preoţii cei mai de seamă au hotărît să omoare şi pe Lazăr, căci din pricina lui mulţi Iudei plecau dela ei şi credeau în Isus. A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, a luat ramuri de finic, şi I -a ieşit în întîmpinare, strigînd: ,,Osana! Binecuvîntat este Celce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!`` Isus a găsit un măgăruş, şi a încălecat pe el, dupăcum este scris: ,,Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mînzul unei măgăriţe.`` Ucenicii Lui n'au înţeles aceste lucruri dela început; dar, dupăce a fost proslăvit Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El, şi că ei le împliniseră cu privire la El. Toţi ceice fuseseră împreună cu Isus, cînd chemase pe Lazăr din mormînt şi -l înviase din morţi, mărturiseau despre El. Şi norodul I -a ieşit în întîmpinare, pentrucă aflase că făcuse semnul acesta. Fariseii au zis deci între ei: ,,Vedeţi că nu cîştigaţi nimic: iată că lumea se duce după El!`` Nişte Greci dintre ceice se suiseră să se închine la praznic, s'au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat, şi au zis: ,,Domnule, am vrea să vedem pe Isus.`` Filip s'a dus şi a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus. Drept răspuns, Isus le -a zis: ,,A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului. Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grîu, care a căzut pe pămînt, nu moare, rămîne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă. Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa vecinică. Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sînt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti. Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?... Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta?... Dar tocmai pentru aceasta am venit pînă la ceasul acesta! Tată, proslăveşte Numele Tău!`` Şi din cer, s'a auzit un glas, care zicea: ,,L-am proslăvit, şi -L voi mai proslăvi!`` Norodul, care stătea acolo, şi care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: ,,Un înger a vorbit cu El!`` Isus a răspuns: ,,Nu pentru Mine s'a auzit glasul acesta, ci pentru voi. Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpînitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Şi după ce voi fi înălţat de pe pămînt, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.`` - Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. - Norodul I -a răspuns: ,,Noi am auzit din Lege că Hristosul rămîne în veac; cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?`` Isus le -a zis: ,,Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii cari aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunerecul: cine umblă în întunerec, nu ştie unde merge. Cîtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii.`` Isus le -a spus aceste lucruri: apoi a plecat şi S'a ascuns de ei. Măcar că făsese atîtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, ca să se împlinească vorba, pe care o spusese proorocul Isaia: ,,Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?`` De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: ,,Le -a orbit ochii, şi le -a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să -i vindec.`` Isaia a spus aceste lucruri cînd a văzut slava Lui, şi a vorbit despre El. Totuş, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar de frica Fariseilor nu -L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă. Căci au iubit mai mult slava oamenilor decît slava lui Dumnezeu. Iar Isus a strigat: ,,Cine crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel ce M'a trimes pe Mine. Şi cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel ce M'a trimes pe Mine. Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămînă în întunerec. Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu n'am venit să judec lumea, ci să mîntuiesc lumea. Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine -l osîndi: Cuvîntul, pe care l-am vestit Eu, acela îl va osîndi în ziua de apoi. Căci Eu n'am vorbit dela Mine însumi, ci Tatăl, care M'a trimes, El însuş Mi -a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc. Şi ştiu că porunca Lui este viaţa vecinică. De aceea lucrurile, pe cari le spun, le spun aşa cum Mi le -a spus Tatăl.``

Rugăciunea de seară — prima lectură

Baruch 3

În limba ta nu există nicio ediție în domeniul public a acestei cărți, așa că fragmentul este afișat în engleză.

O Lord Almighty, you God of Israel, the soul in anguish, the troubled spirit, cries to you. Hear, O Lord, and have mercy; for you are a merciful God: yes, have mercy upon us, because we have sinned before you. For you sit as king forever, and we perish evermore. O Lord Almighty, you God of Israel, hear now the prayer of the dead Israelites, and of the children of them which were sinners before you, that didn’t listen to the voice of you their God: for the which cause these plagues clave to us. Remember not the iniquities of our fathers: but remember your power and your name now at this time. For you are the Lord our God, and you, O Lord, will we praise. For for this cause you have put your fear in our hearts, to the intent that we should call upon your name: and we will praise you in our captivity, for we have called to mind all the iniquity of our fathers, that sinned before you. Behold, we are yet this day in our captivity, where you have scattered us, for a reproach and a curse, and to be subject to penalty, according to all the iniquities of our fathers, which departed from the Lord our God. Hear, O Israel, the commandments of life: give ear to understand wisdom. How is it, O Israel, that you are in your enemies’ land, that you have become old in a strange country, that you are defiled with the dead, that you are counted with those who go down into the grave? You have forsaken the fountain of wisdom. For if you had walked in the way of God, you should have dwelled in peace forever. Learn where is wisdom, where is strength, where is understanding; that you may know also where is length of days, and life, where is the light of the eyes, and peace. Who has found out her place? and who has come into her treasuries? Where are the princes of the heathen, and such as ruled the beasts that are upon the earth; those who had their pastime with the fowls of the air, and those who hoarded up silver and gold, wherein men trust; and of whose getting there is no end? For those who wrought in silver, and were so careful, and whose works are past finding out, they are vanished and gone down to the grave, and others are come up in their steads. Younger men have seen the light, and lived upon the earth: but the way of knowledge have they not known, neither understood they the paths thereof: neither have their children laid hold of it: they are far off from their way. It has not been heard of in Canaan, neither has it been seen in Teman. The sons also of Agar that seek understanding, which are in the land, the merchants of Merran and Teman, and the authors of fables, and the searchers out of understanding; none of these have known the way of wisdom, or remembered her paths. O Israel, how great is the house of God! and how large is the place of his possession! great, and has none end; high, and unmeasurable. There were the giants born that were famous of old, great of stature, and expert in war. God didn’t choose these, nor did he give the way of knowledge to them; so they perished, because they had no wisdom, they perished through their own foolishness. Who has gone up into heaven, and taken her, and brought her down from the clouds? Who has gone over the sea, and found her, and will bring her for choice gold? There is none that knows her way, nor any that comprehendeth her path. But he that knows all things knows her, he found her out with his understanding: he that prepared the earth for evermore has filled it with four-footed beasts: he that sends forth the light, and it goes; he called it, and it obeyed him with fear: and the stars shined in their watches, and were glad: when he called them, they said, Here we be; they shined with gladness to him that made them. This is our God, and there shall none other be accounted of in comparison of him. He has found out all the way of knowledge, and has given it to Jacob his servant, and to Israel that is beloved of him. Afterward did she appear upon earth, and was conversant with men.

Rugăciunea de seară — a doua lectură

2 Timotei 3

Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrînaţi, neîmblînziţi, neiubitori de bine, vînzători, obraznici, îngîmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decît iubitori de Dumnezeu; avînd doar o formă de evlavie dar tăgăduindu -i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. Sînt printre ei unii, cari se vîră prin case, şi momesc pe femeile uşuratice îngreuiate de păcate şi frămîntate de felurite pofte, cari învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului. După cum Iane şi Iambre s'au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii cari sînt stricaţi la minte şi osîndiţi în ce priveşte credinţa. Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată şi a celor doi oameni. Tu, însă, ai urmărit de aproape învăţătura mea, purtarea mea, hotărîrea mea, credinţa mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea, prigonirile şi suferinţele cari au venit peste mine în Antiohia, în Iconia şi în Listra. Ştii ce prigoniri am răbdat; şi totuş Domnul m'a izbăvit din toate. De altfel, toţi ceice voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi. Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii, şi se vor amăgi şi pe ei înşişi. Tu să rămîi în lucrurile, pe cari le-ai învăţat şi de cari eşti deplin încredinţat, căci ştii dela cine le-ai învăţat: din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, cari pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mîntuire, prin credinţa în Hristos Isus. Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentruca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.