Lecturile zilei
Lecturile biblice rânduite pentru ziua respectivă, cu textul integral în limba ta. Urmărește în fiecare dimineață lecturile zilnice ale tradiției tale, în aplicația Bosko.
Rugăciunea de dimineață — prima lectură
Bildad către Şuah a luat cuvîntul şi a zis: ,,Pînă cînd vrei să vorbeşti astfel, şi pînă cînd vor fi cuvintele gurii tale ca un vînt puternic? Oare va răsturna Dumnezeu dreptul? Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea? Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui, i -a dat pe mîna păcatului. Dar tu, dacă alergi la Dumnezeu, dacă rogi pe Cel Atot puternic, dacă eşti curat şi fără prihană, atunci negreşit, El va veghea asupra ta, şi va da înapoi fericirea locuinţei tale nevinovate. Vechea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai tîrziu. Învăţăminte din păţania celor dinainte. Întreabă pe cei din neamurile trecute, şi ia aminte la păţania părinţilor lor. - Căci noi sîntem de ieri, şi nu ştim nimic, zilele noastre pe pămînt nu sînt decît o umbră. - Ei te vor învăţa, îţi vor vorbi, şi vor scoate din inima lor aceste cuvinte: ,Creşte papura fără baltă? Creşte trestia fără umezeală? Fiind încă verde şi fără să se taie, ea se usucă mai repede decît toate ierburile. Aşa se întîmplă tuturor celor ce uită pe Dumnezeu, şi nădejdea celui nelegiuit va peri. Încrederea lui este zdrobită, şi sprijinul lui este o pînză de păianjen. Se bizuie pe casa lui, dar nu este tare; se prinde de ea, dar nu ţine. Cum dă soarele, înverzeşte, îşi întinde ramurile peste grădina sa, îşi împleteşte rădăcinile printre pietre, pătrunde pînă în ziduri. Dar dacă -l smulgi din locul în care stă, locul acesta se leapădă de el şi zice: ,Nu ştiu să te fi cunoscut vreodată!` Iată, aşa sînt desfătările pe cari i le aduc căile vieţii lui; apoi din acelaş pămînt răsar alţii după el. Nu, Dumnezeu nu leapădă pe omul fără prihană, şi nu ocroteşte pe cei răi. Ba încă, El îţi umple gura cu strigăte de bucurie, şi buzele cu cîntări de veselie. Vrăjmaşii tăi vor fi acoperiţi de ruşine, iar cortul celor răi va pieri.```
Rugăciunea de dimineață — a doua lectură
În zilele acelea, fiindcă se strînsese din nou mult norod, şi n'avea ce mînca, Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le -a zis: ,,Mi -e milă de norodul acesta; căci iată că de trei zile stau lîngă Mine, şi n'au ce mînca. Dacă le voi da drumul acasă flămînzi, au să leşine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe.`` Ucenicii I-au răspuns: ,,Cum ar putea cineva să sature cu pîne pe oamenii aceştia, aici într'un loc pustiu?`` ,,Cîte pîni aveţi?`` i -a întrebat Isus. ,,Şapte``, I-au răspuns ei. Atunci a poruncit norodului să şadă pe pămînt; a luat cele şapte pîni; şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, le -a frînt şi le -a dat ucenicilor Săi ca să le împartă; şi ei le-au împărţit norodului. Mai aveau şi cîţiva peştişori: şi Isus, după ce i -a binecuvîntat, a poruncit să -i împartă şi pe aceia. Au mîncat şi s'au săturat; şi au ridicat şapte coşniţe, pline cu rămăşiţele de fărămituri. Erau aproape patru mii de inşi. În urmă Isus le -a dat drumul. Isus a intrat îndată în corabie cu ucenicii Săi, şi a venit în părţile Dalmanutei. Fariseii au venit deodată, şi au început o ceartă de vorbe cu Isus; şi, ca să -L pună la încercare, I-au cerut un semn din cer. Isus a suspinat adînc în duhul Său, şi a zis: ,,Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn.`` Apoi i -a lăsat, şi a intrat iarăş în corabie, ca să treacă de cealaltă parte. Ucenicii uitaseră să ia pîni; cu ei în corabie n'aveau decît o pîne. Isus le dădea în grijă, şi le zicea: ,,Luaţi seama, să vă păziţi bine de aluatul Fariseilor şi de aluatul lui Irod!`` Ucenicii se gîndeau şi ziceau între ei: ,,Fiindcă n'avem pîni.`` Isus a înţeles lucrul acesta, şi le -a zis: ,,Pentruce vă gîndiţi că n'aveţi pîni? Tot nu pricepeţi şi tot nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită? Aveţi ochi, şi nu vedeţi? Aveţi urechi, şi nu auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte deloc? Cînd am frînt cele cinci pîni la cei cinci mii de bărbaţi, cîte coşuri pline cu fărămituri aţi ridicat?`` ,,Douăsprezece``, I-au răspuns ei. ,,Şi cînd am frînt cele şapte pîni la cei patru mii de bărbaţi, cîte coşniţe pline cu fărămituri aţi ridicat?`` ,,Şapte``, I-au răspuns ei. Şi El le -a zis: ,,Tot nu înţelegeţi?`` Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb, şi L-au rugat să Se atingă de el. Isus a luat pe orb de mînă, şi l -a scos afară din sat; apoi i -a pus scuipat pe ochi, Şi -a pus mînile peste el, şi l -a întrebat: ,,Vezi ceva?`` El s'a uitat, şi a zis: ,,Văd nişte oameni umblînd, dar mi se par ca nişte copaci.`` Isus i -a pus din nou mînile pe ochi; i -a spus să se uite ţintă; şi cînd s'a uitat, a fost tămăduit, şi a văzut toate lucrurile desluşit. Atunci Isus l -a trimes acasă, şi i -a zis: ,,Să nu intri în sat, şi nici să nu spui cuiva în sat.`` Isus a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le -a pus următoarea întrebare: ,,Cine zic oamenii că sînt Eu?`` Ei I-au răspuns: ,,Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Unul din prooroci.`` ,,Dar voi``, i -a întrebat El, ,,cine ziceţi că sînt Eu?`` ,,Tu eşti Hristosul!`` I -a răspuns Petru. Isus le -a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El. Atunci a început să -i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrîni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorît, şi după trei zile să învieze. Le spunea lucrurile acestea pe faţă. Petru însă L -a luat de o parte, şi a început să -L mustre. Dar Isus S'a întors şi S'a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru, şi i -a zis: ,,Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gîndeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.`` Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi, şi le -a zis: ,,Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuş, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze. Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mîntui. Şi ce foloseşte unui om să cîştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? Pentrucă de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, cînd va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.``
Rugăciunea de seară — prima lectură
Iov a luat cuvîntul şi a zis: ,,Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu? Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n'ar putea să răspundă la unul singur. A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s'ar putea împotrivi fără să fie pedepsit? El mută deodată munţii, şi -i răstoarnă în mînia Sa. Zguduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii. Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele supt pecetea Lui. Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării. El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi. El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr. Iată, El trece pe lîngă mine, şi nu -L văd, se duce şi nu -L zăresc. Dacă apucă El, cine -L va opri? Cine -I va zice: ,,Ce faci?`` Dumnezeu nu-Şi întoarce mînia; supt El se pleacă toţi sprijinitorii mîndriei. Şi eu, cum să -I răspund? Ce cuvinte să aleg? Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decît să mă rog judecătorului. Şi chiar dacă m'ar asculta, cînd Îl chem, tot n'aş putea crede că mi'a ascultat glasul; El, care mă izbeşte ca într'o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile, care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune. Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra? Oricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat. Nevinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa. Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s'o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat. Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat. Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul? Zilele mele aleargă mai iuţi decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea; trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se răpede asupra prăzii. Dacă zic: ,Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios,` sînt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat. Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentruce să mă mai trudesc degeaba? Chiar dacă m'aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mînile cu leşie, Tu tot m'ai cufunda în mocirlă, de s'ar scîrbi pînă şi hainele de mine! Căci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată. Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mîna peste noi amîndoi. Să-Şi tragă însă varga deasupra mea, şi să nu mă mai turbure spaima Lui. Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sînt stăpîn pe mine.
Rugăciunea de seară — a doua lectură
Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pămîntească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer dela Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mînă ci este vecinică. Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc, negreşit dacă atunci cînd vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi desbrăcaţi de el. Chiar în cortul acesta deci, gemem apăsaţi; nu că dorim să fim desbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celalt peste acesta, pentruca ce este muritor în noi, să fie înghiţit de viaţă. Şi Cel ce ne -a făcut pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne -a dat arvuna Duhului. Aşa dar, noi întotdeauna sîntem plini de încredere; căci ştim că, dacă sîntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, - pentrucă umblăm prin credinţă, nu prin vedere. - Da, sîntem plini de încredere, şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul. Deaceea ne şi silim să -I fim plăcuţi, fie că rămînem acasă fie că sîntem departe de casă. Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care -l va fi făcut cînd trăia în trup. Ca unii cari cunoaştem deci frica de Domnul, pe oameni, căutăm să -i încredinţăm; dar Dumnezeu ne cunoaşte bine, şi nădăjduiesc că şi voi ne cunoaşteţi bine în cugetele voastre. Cu aceasta nu ne lăudăm singuri iarăş înaintea voastră, ci vă dăm un temei de laudă cu privire la noi, ca să aveţi cu ce răspunde acelora cari se laudă cu ce este în înfăţişare şi nu cu ce este în inimă. În adevăr, dacă ne-am ieşit din minţi, pentru Dumnezeu ne-am ieşit; dacă sîntem întregi la minte, pentru voi sîntem. Căci dragostea lui Hristos ne strînge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit. Şi El a murit pentru toţi, pentruca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei. Aşa că, de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii; şi chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuş acum nu -L mai cunoaştem în felul acesta. Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s'au dus: iată că toate lucrurile s'au făcut noi. Şi toate lucrurile acestea sînt dela Dumnezeu, care ne -a împăcat cu El prin Isus Hristos, şi ne -a încredinţat slujba împăcării; că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcînd lumea cu Sine, neţinîndu-le în socoteală păcatele lor, şi ne -a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. Noi dar, sîntem trimeşi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu! Pe Cel ce n'a cunoscut niciun păcat, El L -a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.
Lecturile urmează Cartea rugăciunii comune din 1662 (domeniu public). Textul Scripturii este în domeniul public. (Cornilescu 1924)
Lecturile zilei, în fiecare dimineață
În Bosko, lecturile zilei te așteaptă în fiecare dimineață — marchează fiecare ca citită ca să nu pierzi niciodată locul, citește-le în oricare dintre cele 30 de traduceri și zăbovește asupra unei scurte meditații. Lecturile zilnice ale tradiției tale, urmărite și mereu la îndemână.