Lecturile zilei

Rugăciunea de dimineață — prima lectură

Judith 1

În limba ta nu există nicio ediție în domeniul public a acestei cărți, așa că fragmentul este afișat în engleză.

In the twelfth year of the reign of Nebuchadnezzar, who reigned over the Assyrians in Nineveh, the great city, in the days of Arphaxad, who reigned over the Medes in Ecbatana, and built around Ecbatana walls of hewn stones three cubits broad and six cubits long, and made the height of the wall seventy cubits, and its breadth fifty cubits; and set its towers at its gates, one hundred cubits high, and its breadth in the foundation was sixty cubits; and made its gates, even gates that were raised to the height of seventy cubits, and their breadth forty cubits, for his mighty army to go out of, and the setting in array of his footmen— even in those days king Nebuchadnezzar made war with king Arphaxad in the great plain. This plain is on the borders of Ragau. There came to meet him all that lived in the hill country, and all that lived by Euphrates, Tigris, and Hydaspes, and in the plain of Arioch the king of the Elymaeans. Many nations of the sons of Chelod assembled themselves to the battle. And Nebuchadnezzar king of the Assyrians sent to all who lived in Persia, and to all who lived westward, to those who lived in Cilicia, Damascus, Libanus, and Antilibanus, and to all who lived along the sea coast, and to those among the nations that were of Carmel and Gilead, and to the higher Galilee and the great plain of Esdraelon, and to all who were in Samaria and its cities, and beyond Jordan to Jerusalem, Betane, Chellus, Kadesh, the river of Egypt, Tahpanhes, Rameses, and all the land of Goshen, until you come above Tanis and Memphis, and to all that lived in Egypt, until you come to the borders of Ethiopia. All those who lived in all the land made light of the commandment of Nebuchadnezzar king of the Assyrians, and didn’t go with him to the war; for they were not afraid of him, but he was before them as one man. They turned away his messengers from their presence without effect, and with disgrace. And Nebuchadnezzar was exceedingly angry with all this land, and he swore by his throne and kingdom, that he would surely be avenged upon all the coasts of Cilicia, Damascus, and Syria, that he would kill with his sword all the inhabitants of the land of Moab, and the children of Ammon, all Judea, and all that were in Egypt, until you come to the borders of the two seas. And he set the battle in array with his army against king Arphaxad in the seventeenth year; and he prevailed in his battle, and turned to flight all the army of Arphaxad, with all his horses and all his chariots. He became master of his cities, and he came even to Ecbatana, and took the towers, plundered its streets, and turned its beauty into shame. He took Arphaxad in the mountains of Ragau, struck him through with his darts, and utterly destroyed him, to this day. He returned with them to Nineveh, he and all his company of sundry nations, an exceedingly great multitude of men of war, and there he took his ease and banqueted, he and his army, for one hundred twenty days.

Rugăciunea de dimineață — a doua lectură

Marcu 8

În zilele acelea, fiindcă se strînsese din nou mult norod, şi n'avea ce mînca, Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le -a zis: ,,Mi -e milă de norodul acesta; căci iată că de trei zile stau lîngă Mine, şi n'au ce mînca. Dacă le voi da drumul acasă flămînzi, au să leşine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe.`` Ucenicii I-au răspuns: ,,Cum ar putea cineva să sature cu pîne pe oamenii aceştia, aici într'un loc pustiu?`` ,,Cîte pîni aveţi?`` i -a întrebat Isus. ,,Şapte``, I-au răspuns ei. Atunci a poruncit norodului să şadă pe pămînt; a luat cele şapte pîni; şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, le -a frînt şi le -a dat ucenicilor Săi ca să le împartă; şi ei le-au împărţit norodului. Mai aveau şi cîţiva peştişori: şi Isus, după ce i -a binecuvîntat, a poruncit să -i împartă şi pe aceia. Au mîncat şi s'au săturat; şi au ridicat şapte coşniţe, pline cu rămăşiţele de fărămituri. Erau aproape patru mii de inşi. În urmă Isus le -a dat drumul. Isus a intrat îndată în corabie cu ucenicii Săi, şi a venit în părţile Dalmanutei. Fariseii au venit deodată, şi au început o ceartă de vorbe cu Isus; şi, ca să -L pună la încercare, I-au cerut un semn din cer. Isus a suspinat adînc în duhul Său, şi a zis: ,,Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn.`` Apoi i -a lăsat, şi a intrat iarăş în corabie, ca să treacă de cealaltă parte. Ucenicii uitaseră să ia pîni; cu ei în corabie n'aveau decît o pîne. Isus le dădea în grijă, şi le zicea: ,,Luaţi seama, să vă păziţi bine de aluatul Fariseilor şi de aluatul lui Irod!`` Ucenicii se gîndeau şi ziceau între ei: ,,Fiindcă n'avem pîni.`` Isus a înţeles lucrul acesta, şi le -a zis: ,,Pentruce vă gîndiţi că n'aveţi pîni? Tot nu pricepeţi şi tot nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită? Aveţi ochi, şi nu vedeţi? Aveţi urechi, şi nu auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte deloc? Cînd am frînt cele cinci pîni la cei cinci mii de bărbaţi, cîte coşuri pline cu fărămituri aţi ridicat?`` ,,Douăsprezece``, I-au răspuns ei. ,,Şi cînd am frînt cele şapte pîni la cei patru mii de bărbaţi, cîte coşniţe pline cu fărămituri aţi ridicat?`` ,,Şapte``, I-au răspuns ei. Şi El le -a zis: ,,Tot nu înţelegeţi?`` Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb, şi L-au rugat să Se atingă de el. Isus a luat pe orb de mînă, şi l -a scos afară din sat; apoi i -a pus scuipat pe ochi, Şi -a pus mînile peste el, şi l -a întrebat: ,,Vezi ceva?`` El s'a uitat, şi a zis: ,,Văd nişte oameni umblînd, dar mi se par ca nişte copaci.`` Isus i -a pus din nou mînile pe ochi; i -a spus să se uite ţintă; şi cînd s'a uitat, a fost tămăduit, şi a văzut toate lucrurile desluşit. Atunci Isus l -a trimes acasă, şi i -a zis: ,,Să nu intri în sat, şi nici să nu spui cuiva în sat.`` Isus a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le -a pus următoarea întrebare: ,,Cine zic oamenii că sînt Eu?`` Ei I-au răspuns: ,,Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Unul din prooroci.`` ,,Dar voi``, i -a întrebat El, ,,cine ziceţi că sînt Eu?`` ,,Tu eşti Hristosul!`` I -a răspuns Petru. Isus le -a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El. Atunci a început să -i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrîni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorît, şi după trei zile să învieze. Le spunea lucrurile acestea pe faţă. Petru însă L -a luat de o parte, şi a început să -L mustre. Dar Isus S'a întors şi S'a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru, şi i -a zis: ,,Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gîndeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.`` Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi, şi le -a zis: ,,Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuş, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze. Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mîntui. Şi ce foloseşte unui om să cîştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? Pentrucă de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, cînd va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.``

Rugăciunea de seară — prima lectură

Judith 2

În limba ta nu există nicio ediție în domeniul public a acestei cărți, așa că fragmentul este afișat în engleză.

In the eighteenth year, the twenty-second day of the first month, there was talk in the house of Nebuchadnezzar king of the Assyrians, that he should be avenged on all the land, even as he spoke. He called together all his servants and all his great men, and communicated with them his secret counsel, and concluded the afflicting of all the land out of his own mouth. They decreed to destroy all flesh which didn’t follow the word of his mouth. It came to pass, when he had ended his counsel, Nebuchadnezzar king of the Assyrians called Holofernes the chief captain of his army, which was next after himself, and said to him, “Thus says the great king, the lord of all the earth: Behold, you shall go out from my presence, and take with you men who trust in their strength, to one hundred twenty thousand footmen and twelve thousand horses with their riders. And you shall go out against all the west country, because they disobeyed the commandment of my mouth. You shall declare to them that they should prepare earth and water, because I will go out in my wrath against them, and will cover the whole face of the earth with the feet of my army, and I will give them as plunder to them. Their slain will fill their valleys and brooks, and the river will be filled with their dead until it overflows. I will lead them captives to the utmost parts of all the earth. But you shall go forth, and take all their coasts for me first. If they will yield themselves to you, then you must reserve them for me until the day of their reproof. As for those who are disobedient, your eye shall not spare; but you shall give them up to be slain and to be plundered in all your land. For as I live, and by the power of my kingdom, I have spoken, and I will do this with my hand. Moreover, you shall not transgress anything of the commandments of your lord, but you shall surely accomplish them, as I have commanded you. You shall not defer to do them.” So Holofernes went out from the presence of his lord, and called all the governors, the captains, and officers of the army of Asshur. He counted chosen men for the battle, as his lord had commanded him, to one hundred twenty thousand, with twelve thousand archers on horseback. He arranged them as a great multitude is ordered for the war. He took camels and asses and mules for their baggage, an exceedingly great multitude, and sheep and oxen and goats without number for their provision, and great store of rations for every man, and exceedingly much gold and silver out of the king’s house. He went out, he and all his army, on their journey, to go before king Nebuchadnezzar, and to cover all the face of the earth westward with their chariots, horsemen, and chosen footmen. A great company of various nations went out with them like locusts, and like the sand of the earth. For they could not be counted by reason of their multitude. And they departed out of Nineveh three days’ journey toward the plain of Bectileth, and encamped from Bectileth near the mountain which is at the left hand of the upper Cilicia. And he took all his army, his footmen, horsemen, and chariots, and went away from there into the hill country, and destroyed Put and Lud, and plundered all the children of Rasses and the children of Ishmael, which were along the wilderness to the south of the land of the Chellians. And he went over Euphrates, and went through Mesopotamia, and broke down all the high cities that were upon the river Arbonai, until you come to the sea. And he took possession of the borders of Cilicia, and killed all that resisted him, and came to the borders of Japheth, which were toward the south, opposite Arabia. He surrounded all the children of Midian, and set their tents on fire, and plundered their sheepfolds. He went down into the plain of Damascus in the days of wheat harvest, and set all their fields on fire, and utterly destroyed their flocks and herds, and plundered their cities, laid their plains waste, and struck all their young men with the edge of the sword. And the fear and the dread of him fell upon those who lived on the sea coast, upon those who were in Sidon and Tyre, those who lived in Sur and Ocina, and all who lived in Jemnaan. Those who lived in Azotus and Ascalon feared him exceedingly.

Rugăciunea de seară — a doua lectură

2 Corinteni 4

Deaceea, fiindcă avem slujba aceasta, după îndurarea pe care am căpătat -o, noi nu cădem de oboseală. Ca unii, cari am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvîntul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu. Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sînt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit -o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu. Căci noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi sîntem robii voştri, pentru Isus. Căci Dumnezeu, care a zis: ,,Să lumineze lumina din întunerec``, ne -a luminat inimile, pentruca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos. Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentruca această putere nemai pomenită să fie dela Dumnezeu şi nu dela noi. Sîntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strîmtoare; în grea cumpănă, dar nu desnădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trîntiţi jos, dar nu omorîţi. Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorîrea Domnului Isus, pentruca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru. Căci noi cei vii, totdeauna sîntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentruca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor. Astfel că, în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa. Însă fiindcă avem acelaş duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: ,,Am crezut, de aceea am vorbit!`` şi noi credem, şi de aceea vorbim. Şi ştim că Cel ce a înviat pe Domnul Isus, ne va învia şi pe noi împreună cu Isus, şi ne va face să ne înfăţişăm împreună cu voi. Căci toate aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentruca harul mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţămirile spre slava lui Dumnezeu. De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuş omul nostru din lăuntru se înoieşte din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate vecinică de slavă. Pentrucă noi nu ne uităm la lucrurile cari se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile cari se văd, sînt trecătoare, pe cînd cele ce nu se văd, sînt vecinice.