Today's Readings

First Reading

Acts 5:27-33

După ce i-au adus, i-au pus înaintea Soborului. Şi marele preot i -a întrebat astfel: ,,Nu v'am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învăţaţi pe norod în Numele acesta? Şi voi iată că aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră, şi căutaţi să aruncaţi asupra noastră sîngele acelui om.`` Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis: ,,Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decît de oameni! Dumnezeul părinţilor noştri a înviat pe Isus, pe care voi L-aţi omorît, atîrnîndu -L pe lemn. Pe acest Isus, Dumnezeu L -a înălţat cu puterea Lui, şi L -a făcut Domn şi Mîntuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor. Noi sîntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfînt, pe care L -a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.`` Cînd au auzit ei aceste vorbe, îi tăia la inimă şi s-au sfătuit să -i omoare.

First Reading

Deuteronomy 29

Iată cuvintele legămîntului pe care a poruncit lui Moise Domnul să -l încheie cu copiii lui Israel în ţara Moabului, afară de legămîntul pe care -l încheiase cu ei la Horeb. Moise a chemat pe tot Israelul şi le -a zis: ,,Aţi văzut tot ce a făcut Domnul subt ochii voştri, în ţara Egiptului, lui Faraon, tuturor supuşilor lui, şi întregei lui ţări: marile încercări pe cari ţi le-au văzut ochii, minunile şi semnele acelea mari Dar Domnul nu v'a dat minte să pricepeţi, nici ochi să vedeţi, nici urechi să auziţi, pînă în ziua de azi. Totuş El zice: ,,Eu v'am călăuzit patruzeci de ani în pustie; hainele nu vi s-au învechit pe voi, şi încălţămintea nu vi s'a învechit în picior: pîne n'aţi mîncat, şi n'aţi băut nici vin, nici băutură tare, ca să cunoaşteţi că Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.`` Aţi ajuns în locul acesta; Sihon, împăratul Hesbonului, şi Og, împăratul Basanului, ne-au ieşit înainte, ca să ne bată, şi i-am bătut. Le-am luat ţara, şi am dat -o în stăpînire Rubeniţilor, Gadiţilor şi la jumătate din seminţia Manasiţilor. Să păziţi dar cuvintele legămîntului acestuia, şi să le împliniţi, ca să izbutiţi în tot ce veţi face. Astăzi staţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, voi toţi, căpeteniile seminţiilor voastre, bătrînii voştri, mai marii oştirii voastre, toţi bărbaţii din Israel, copiii voştri, nevestele voastre, şi străinul care este în mijlocul taberii tale, dela cel ce-ţi taie lemne, pînă la cel ce-ţi scoate apă. Stai ca să intri în legămînt cu Domnul, Dumnezeul tău, în legămîntul acesta încheiat cu jurămînt, şi pe care Domnul, Dumnezeul tău, îl încheie cu tine în ziua aceasta, ca să te facă azi poporul Lui şi El să fie Dumnezeul tău, cum ţi -a spus, şi cum a jurat părinţilor tăi, Avraam, Isaac şi Iacov. Nu numai cu voi închei legămîntul acesta încheiat cu jurămînt, ci atît cu cei ce sînt aici printre noi, de faţă în ziua aceasta înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cît şi cu cei ce nu sînt aici printre noi în ziua aceasta. Ştiţi cum am locuit în ţara Egiptului şi cum am trecut prin mijlocul neamurilor pe cari le-aţi străbătut. Aţi văzut urîciunile şi idolii lor, lemnul şi piatra, argintul şi aurul, cari erau la ele. Să nu fie între voi nici bărbat, nici femeie, nici familie, nici seminţie, a căror inimă să se abată azi de la Domnul, Dumnezeul nostru, ca să se ducă să slujească dumnezeilor neamurilor acelora. Să nu fie printre voi nici o rădăcină care să aducă otravă şi pelin. Nimeni, după ce a auzit cuvintele legămîntului acestuia încheiat cu jurămînt, să nu se laude în inima lui şi să zică: ,,Voi avea pacea, chiar dacă aş urma după pornirile inimii mele, şi chiar dacă aş adăuga beţia la sete.`` Pe acela Domnul nu -l va ierta. Ci atunci mînia şi gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia, toate blestemurile scrise în cartea aceasta vor veni peste el, şi Domnul îi va şterge numele de subt ceruri. Domnul îl va despărţi, spre peirea lui, din toate seminţiile lui Israel, şi -i va face după toate blestemurile legămîntului scris în această carte a legii. Vîrsta de oameni care va veni, copiii voştri cari se vor naşte după voi şi străinul care va veni dintr'o ţară depărtată, -la vederea urgiilor şi bolilor cu cari va lovi Domnul ţara aceasta, la vederea pucioasei, sării, şi arderii întregului ţinut, unde nu va fi nici sămînţă, nici rod, nici o iarbă care să crească, întocmai ca la surparea Sodomei, Gomorei, Admei şi Ţeboimului, pe cari le -a nimicit Domnul, în mînia şi urgia Lui, - toate neamurile vor zice: ,,Pentruce a făcut Domnul astfel ţării acesteia? Pentruce această mînie aprinsă, această mare urgie?`` Şi li se va răspunde: ,,Pentru că au părăsit legămîntul încheiat cu ei de Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, cînd i -a scos din ţara Egiptului; pentru că s'au dus să slujească altor dumnezei şi să se închine înaintea lor, dumnezei pe cari ei nu -i cunoşteau şi pe cari nu li -i dăduse Domnul. De aceea S'a aprins Domnul de mînie împotriva acestei ţări, şi a adus peste ea toate blestemurile scrise în cartea aceasta. Domnul i -a smuls din ţara lor cu mînie, cu urgie, cu o mare iuţime, şi i -a aruncat într'o altă ţară, cum se vede azi.`` Lucrurile ascunse sînt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sînt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele legii acesteia.

First Reading

1 Samuel 17:31-54

Cînd s'au auzit cuvintele rostite de David, au fost spuse înaintea lui Saul, care a trimes să -l caute. David a zis lui Saul: ,,Nimeni să nu-şi piardă nădejdea din pricina Filisteanului acestuia! Robul tău va merge să se bată cu el.`` Saul a zis lui David: ,,Nu poţi să te duci să te baţi cu Filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om războinic din tinereţa lui.`` David a zis lui Saul: ,,Robul tău păştea oile tatălui său. Şi cînd un leu sau un urs venea să -i ia o oaie din turmă, alergam după el, îl loveam, şi -i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam, şi -l omoram. Aşa a doborît robul tău leul şi ursul; şi cu Filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca şi cu unul din ei, căci a ocărît oştirea Dumnezeului celui viu.`` David a mai zis: ,,Domnul, care m'a izbăvit din ghiara leului, şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mîna acestui Filistean.`` Şi Saul a zis lui David: ,,Du-te, şi Domnul să fie cu tine!`` Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i -a pus pe cap un coif de aramă, şi l -a îmbrăcat cu o platoşă. David a încins sabia lui Saul peste hainele lui, şi a vrut să meargă, căci nu încercase însă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: ,,Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sînt obicinuit cu ea.`` Şi s'a desbrăcat de ea. Şi -a luat toiagul în mînă, şi -a ales din pîrău cinci pietre netede, şi le -a pus în traista lui de păstor şi în buzunarul hainei. Apoi, cu praştia în mînă, a înaintat împotriva Filisteanului. Filisteanul s'a apropiat puţin cîte puţin de David, şi omul care -i ducea scutul mergea înaintea lui. Filisteanul s'a uitat, şi cînd a zărit pe David, a rîs de el, căci nu vedea în el decît un copil, cu păr bălai şi cu faţa frumoasă. Filisteanul a zis lui David: Ce! sînt cîne, de vii la mine cu toiege?`` Şi, după ce l -a blestemat pe dumnezeii lui, a adăogat: ,,Vino la mine, şi-ţi voi da carnea ta păsărilor cerului şi fiarelor cîmpului.`` David a zis Filisteanului: ,,Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai ocărît -o. Astăzi Domnul te va da în mînile mele, te voi doborî, şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stîrvurile taberii Filstenilor păsărilor cerului şi fiarelor pămîntului. Şi tot pămîntul va şti că Israel are un Dumnezeu. Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mîntueşte nici prin sabie nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mînile noastre.`` Îndată ce Filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe cîmpul de bătaie înaintea Filisteanului. Şi -a vîrît mîna în traistă, a luat o piatră, şi a aruncat -o cu praştia; a lovit pe Filistean în frunte, şi piatra a intrat în fruntea Filisteanului, care a căzut cu faţa la pămînt. Astfel, cu o praştie şi cu o piatră, David a fost mai tare decît Filisteanul; l -a trîntit la pămînt şi l -a omorît, fără să aibă sabie în mînă. A alergat, s'a oprit lîngă Filistean, i -a luat sabia, pe care i -a scos -o din teacă, l -a omorît şi i -a tăiat capul. Filistenii, cînd au văzut că uriaşul lor a murit, au luat -o la fugă. Şi bărbaţii lui Israel şi Iuda au dat chiote, şi au pornit în urmărirea Filistenilor pînă în vale şi pînă la porţile Ecronului. Filistenii, răniţi de moarte, au căzut pe drumul care duce la Şaaraim pînă la Gat şi pînă la Ecron. Şi copiii lui Israel s'au întors dela urmărirea Filistenilor, şi le-au jăfuit tabăra. David a luat capul Filisteanului şi l -a dus la Ierusalim, şi a pus armele Filisteanului în cortul său.

Morning Prayer — First Lesson

1 Kings 4

Împăratul Solomon era împărat peste tot Israelul. Iată căpeteniile pe cari le avea în slujba lui: Azaria, fiul preotului Ţadoc, Elihoref şi Ahia, fiii lui Şişa, erau logofeţi; Iosafat, fiul lui Ahilud, era scriitor; Benala, fiul lui Iehoiada, era peste oştire; Ţadoc şi Abiatar erau preoţi. Azaria, fiul lui Natan, era mai mare peste îngrijitori. Zabud, fiul lui Natan era slujbaş de stat, cirac al împăratului; Ahişar era mai mare peste casa împăratului; şi Adoniram, fiul lui Abda, era mai mare peste dări. Solomon avea doisprezece îngrijitori peste tot Israelul. Ei îngrijeau de hrana împăratului şi a casei lui, fiecare timp de o lună din an. Iată-le numele: Fiul lui Hur, în muntele lui Efraim. Fiul lui Decher, la Macaţ, la Saalbim, la Bet-Şemeş, la Elon şi la Bet-Hanan. Fiul lui Hesed, la Arubot; el avea Soco şi toată ţara Hefer. Fiul lui Abinadab avea tot ţinutul Dorului. Tafat, fata lui Solomon, era nevasta lui. Baana, fiul lui Ahilud, avea Taanac şi Meghido, şi tot Bet-Şeanul de lîngă Ţartan subt Izreel, dela Bet-Şean pînă la Abel-Mehola, pînă dincolo de Iocmeam. Fiul lui Gheber, la Ramot din Galaad; el avea tîrgurile lui Iair, fiul lui Manase, în Galaad; mai avea şi ţinutul Argob în Basan, şasezeci cetăţi mari cu ziduri şi zăvoare de aramă. Ahinadab, fiul lui Ido, la Mahanaim. Ahimaaţ, în Neftali. El luase de nevastă pe Basmat, fata lui Solomon. Baana, fiul lui Huşai, în Aşer şi la Bealot. Iosafat, fiul lui Paruah, în Isahar. Şimei, fiul lui Ela, în Beniamin. Gheber, fiul lui Uri, în ţara Galaadului; el avea ţinutul lui Sihon, împăratul Amoriţilor şi al lui Og, împăratul Basanului. Era un singur îngrijitor în ţara aceasta. Iuda şi Israel erau în număr foarte mare, ca nisipul de pe ţărmul mării. Ei mîncau, beau şi se veseleau. Solomon mai stăpînea şi toate împărăţiile dela Rîu pînă în ţara Filistenilor şi pînă la hotarul Egiptului. Ei îi aduceau daruri, şi au fost supuşi lui Solomon tot timpul vieţii lui. În fiecare zi Solomon mînca: treizeci de cori de floare de făină, şi şasezeci de cori de altă făină, zece boi graşi, douăzeci de boi de păscut, şi o sută de oi, afară de cerbi, căprioare, ciute şi păsări îngrăşate. Stăpînea peste toată ţara de dincoace de Rîu, dela Tifsah pînă la Gaza, peste toţi împărăţii de dincoace de Rîu. Şi avea pace pretutindeni de jur împrejur. Iuda şi Israel, dela Dan pînă la Beer-Şeba, au locuit în linişte fiecare subt via lui şi subt smochinul lui, în tot timpul lui Solomon. Solomon avea patruzeci de mii de iesle pentru caii de la carăle lui, şi douăsprezece mii de călăreţi. Îngrijitorii îngrijeau de hrana împăratului Solomon şi a tuturor celor ce se apropiau de masa lui, fiecare în luna lui; şi nu lăsau să fie vreo lipsă. Aduceau şi orz şi paie pentru armăsari şi fugari, în locul unde se afla împăratul, fiecare după poruncile pe cari le primise. Dumnezeu a dat lui Solomon înţelepciune, foarte mare pricepere, şi cunoştinţe multe ca nisipul de pe ţărmul mării. Înţelepciunea lui Solomon întrecea înţelepciunea tuturor fiilor Răsăritului şi toată înţelepciunea Egiptenilor. El era mai înţelept decît orice om, mai mult decît Etan, Ezrahitul, mai mult decît Heman, Calcol şi Darda, fiii lui Mahol; şi faima lui se răspîndise printre toate neamurile, deprimprejur. A rostit trei mii de pilde, şi a alcătuit o mie cinci cîntări. A vorbit despre copaci, dela cedrul din Liban pînă la isopul care creşte pe zid, a vorbit deasemenea despre dobitoace, despre pasări, despre tîrîtoare şi despre peşti. Veneau oameni din toate popoarele să asculte înţelepciunea lui Solomon, din partea tuturor împăraţilor pămîntului cari auziseră vorbindu-se de înţelepciunea lui.

Epistle

2 Timothy 2:8-10;3:10-12

Adu-ţi aminte de Domnul Isus Hristos, din sămînţa lui David, înviat din morţi, după Evanghelia mea, pentru care sufăr pînă acolo că sînt legat ca un făcător de rele. Dar Cuvîntul lui Dumnezeu nu este legat. De aceea rabd totul pentru cei aleşi, pentruca şi ei să capete mîntuirea care este în Hristos Isus, împreună cu slava vecinică. Tu, însă, ai urmărit de aproape învăţătura mea, purtarea mea, hotărîrea mea, credinţa mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea, prigonirile şi suferinţele cari au venit peste mine în Antiohia, în Iconia şi în Listra. Ştii ce prigoniri am răbdat; şi totuş Domnul m'a izbăvit din toate. De altfel, toţi ceice voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi.

First Reading

Job 42

Iov a răspuns Domnului, şi a zis: ,,Ştiu că Tu poţi totul, şi că nimic nu poate sta împotriva gîndurilor Tale``. - ,,Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?`` -,,Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, cari sînt mai pe sus de mine şi pe cari nu le pricep.`` - ,,Ascultă-Mă, şi voi vorbi; te voi întreba, şi Mă vei învăţa.`` - ,,Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te -a văzut. De aceea mi -e scîrbă de mine şi mă pocăiesc în ţărînă şi cenuşă.`` Dupăce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman: ,,Mînia Mea S'a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentrucă n'aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov. Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov, şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n'aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.`` Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama s'au dus şi au făcut cum le spusese Domnul. Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov. Domnul a adus pe Iov iarăş în starea lui dela început, dupăce s'a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i -a dat înapoi îndoit decît tot ce avusese. Fraţii, surorile, şi vechii prieteni ai lui Iov au venit toţi să -l vadă, şi au mîncat cu el în casă. L-au plîns şi l-au mîngîiat pentru toate nenorocirile, pe cari le trimesese Domnul peste el, şi fiecare i -a dat un chesita şi un inel de aur. În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit dela Domnul mai multe binecuvîntări decît primise în cei dintîi. A avut patrusprezece mii de oi, şase mii de cămile, o mie de părechi de boi, şi o mie de măgăriţe. A avut şapte fii şi trei fete; celei dintîi i -a pus numele Iemima, celei de a doua Cheţia, şi celei de a treia Cheren-Hapuc. În toată ţara nu erau femei aşa de frumoase ca fetele lui Iov. Tatăl lor le -a dat o parte de moştenire printre fraţii lor. Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani, şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi pînă la al patrulea neam. Şi Iov a murit bătrîn şi sătul de zile

Morning Prayer — Second Lesson

Acts 26

Agripa a zis lui Pavel: ,,Ai voie să te aperi!`` Pavel a întins mîna, şi a început să se apere astfel: ,,Mă socotesc fericit, împărate Agripa, că am să mă apăr astăzi înaintea ta, pentru toate lucrurile de cari sînt pîrît de Iudei; căci tu cunoşti foarte bine toate obiceiurile şi neînţelegerile lor. De aceea, te rog să mă asculţi cu îngăduinţă. Viaţa mea, din cele dintîi zile ale tinereţii mele, este cunoscută de toţi Iudeii, pentrucă am petrecut -o în Ierusalim, în mijlocul neamului meu. Dacă vor să mărturisească, ei ştiu dela început că am trăit, ca Fariseu, după cea mai îngustă partidă a religiunii noastre. Şi acum, sînt dat în judecată, pentru nădejdea făgăduinţei, pe care a făcut -o Dumnezeu părinţilor noştri, şi a cărei împlinire o aşteaptă cele douăsprezece seminţii ale noastre, cari slujesc necurmat lui Dumnezeu, zi şi noapte. Pentru această nădejde împărate, sînt pîrît eu de Iudei! Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu înviază morţii? Şi eu, ce -i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret, şi aşa am şi făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniţă pe mulţi sfinţi, căci am primit puterea aceasta dela preoţii cei mai de seamă; şi, cînd erau osîndiţi la moarte, îmi dădeam şi eu votul împotriva lor. I-am pedepsit adesea în toate sinagogile şi îmi dădeam toată silinţa ca să -i fac să hulească. În pornirea mea nebună împotriva lor, îi prigoneam pînă şi în cetăţile străine. În acest scop, m'am dus la Damasc, cu putere şi învoire dela preoţii cei mai de seamă. Pela amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu şi împrejurul tovarăşilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui. Am căzut cu toţii la pămînt; şi eu am auzit un glas, care-mi zicea în limba evreiască: ,Saule, Saule, pentruce Mă prigoneşti? Îţi este greu să arunci, cu piciorul înapoi în vîrful unui ţepuş.`` ,Cine eşti, Doamne?` am răspuns eu. Şi Domnul a zis: ,Eu sînt Isus, pe care -L prigoneşti. Dar scoală-te, şi stai în picioare; căci M'am arătat ţie, ca să te pun slujitor şi martor atît al lucrurilor, pe cari le-ai văzut, cît şi al lucrurilor, pe cari Mă vei vedea făcîndu-le. Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor, la cari te trimet, ca să le deschizi ochii, să se întoarcă dela întunerec la lumină, şi de supt puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.`` De aceea, împărate Agripa, n'am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti. Ci am propovăduit întîi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudea, şi la Neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor. Iată de ce au pus Iudeii mîna pe mine în Templu, şi au căutat să mă omoare. Dar, mulţămită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viaţă pînă în ziua aceasta; şi am mărturisit înaintea celor mici şi celor mari, fără să mă depărtez cu nimic dela ce au spus proorocii şi Moise că are să se întîmple; şi anume, că Hristosul trebuie să pătimească, şi că, după ce va fi cel dintîi din învierea morţilor, va vesti lumină norodului şi Neamurilor.`` Pe cînd vorbea el astfel ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: ,,Pavele, eşti nebun! Învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie.`` ,,Nu sînt nebun, prea alesule Festus,`` a răspuns Pavel; ,,dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate şi chibzuite. Împăratul ştie aceste lucruri, şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală; căci sînt încredinţat că nu -i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s'au petrecut într'un colţ! Crezi tu în Prooroci, împărate Agripa?... Ştiu că crezi.`` Şi Agripa a zis lui Pavel: ,,Curînd mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!`` ,,Fie curînd, fie tîrziu``, a răspuns Pavel, ,,să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi ceice mă ascultă astă zi, să fiţi aşa cum sînt eu, afară de lanţurile acestea.`` Împăratul, dregătorul, Berenice, şi toţi cei ce şedeau împreună cu ei, s'au sculat. Şi cînd au plecat, ziceau unii către alţii: ,,Omul acesta n'a făcut nimic vrednic de moarte sau de închisoare.`` Şi Agripa a zis lui Festus: ,,Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul, dacă n'ar fi cerut să fie judecat de Cezar.``

Responsorial Psalm

Psalm 34

(Un psalm alcătuit de David, cînd a făcut pe nebunul în faţa lui Abimelec, şi a plecat izgonit de el.) Voi binecuvînta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea. Să mi se laude sufletul în Domnul! Să asculte cei nenorociţi şi să se bucure. Înălţaţi pe Domnul, împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui! - Eu am căutat pe Domnul, şi mi -a răspuns: m'a izbăvit din toate temerile mele. Cînd îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine. Cînd strigă un nenorocit, Domnul aude, şi -l scapă din toate necazurile lui. Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, şi -i scapă din primejdie. Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El! Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El! Puii de leu duc lipsă, şi li -i foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de nici un bine. Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă, căci vă voi învăţa frica Domnului. Cine este omul, care doreşte viaţa, şi vrea să aibă parte de zile fericite? Fereşte-ţi limba de rău, şi buzele de cuvinte înşelătoare! Depărtează-te de rău, şi fă binele; caută pacea, şi aleargă după ea! Ochii Domnului sînt peste cei fără prihană, şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor. Domnul Îşi întoarce Faţa împotriva celor răi, ca să le şteargă pomenirea de pe pămînt. Cînd strigă cei fără prihană, Domnul aude, şi -i scapă din toate necazurile lor. Domnul este aproape de cei cu inima înfrîntă, şi mîntuieşte pe cei cu duhul zdrobit. De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea. Toate oasele i le păzeşte, ca niciunul din ele să nu i se sfărîme. Pe cel rău îl omoară nenorocirea, dar vrăjmaşii celui fără prihană sînt pedepsiţi. Domnul scapă sufletul robilor Săi, şi niciunul din cei ce se încred în El, nu este osîndit.

Gospel

Matthew 10:34-42

Să nu credeţi că am venit s'aduc pacea pe pămînt; n'am venit să aduc pacea, ci sabia. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mamă-sa, şi pe noră de soacră-sa. Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui. Cine iubeşte pe tată, ori pe mamă, mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine. Cine nu-şi ia crucea lui, şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine. Cine îşi va păstra viaţa, o va pierde; şi cine îşi va pierde viaţa, pentru Mine, o va cîştiga. Cine vă primeşte pe voi, Mă primeşte pe Mine; şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M'a trimes pe Mine. Cine primeşte un prooroc, în numele unui prooroc, va primi răsplata unui prooroc; şi cine primeşte pe un om neprihănit, în numele unui om neprihănit, va primi răsplata unui om neprihănit. Şi oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din aceşti micuţi, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.``

Responsorial Psalm

Psalm 110

(Un psalm al lui David.) Domnul a zis Domnului meu: ,,Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.`` - Domnul va întinde din Sion toiagul de cîrmuire al puterii Tale, zicînd: ,,Stăpîneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi!`` Poporul Tău este plin de înflăcărare, cînd Îţi aduni oştirea; cu podoabe sfinte, ca din sînul zorilor, vine tineretul Tău la Tine, ca roua. Domnul a jurat, şi nu -I va părea rău: ,,Tu eşti preot în veac, în felul lui Melhisedec.`` - Domnul, dela dreapta Ta, zdrobeşte pe împăraţi în ziua mîniei Lui. El face dreptate printre neamuri: totul este plin de trupuri moarte; El zdrobeşte capete pe toată întinderea ţării. El bea din pîrîu în timpul mersului: de aceea Îşi înalţă capul.

Responsorial Psalm

Psalm 119

Ferice de cei fără prihană în calea lor, cari umblă întotdeauna după Legea Domnului! Ferice de ceice păzesc poruncile Lui, cari -L caută din toată inima lor, cari nu săvîrşesc nicio nelegiuire, şi umblă în căile Lui! Tu ai dat poruncile Tale ca să fie păzite cu sfinţenie. O, de ar ţinti căile mele la păzirea orînduirilor Tale! Atunci nu voi roşi de ruşine, la vederea tuturor poruncilor Tale! Te voi lăuda cu inimă neprihănită, cînd voi învăţa legile dreptăţii Tale. Vreau să păzesc orînduirile Tale: nu mă părăsi de tot! Cum îşi va ţinea tînărul curată cărarea? Îndreptîndu-se după Cuvîntul Tău. Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat dela poruncile Tale. Strîng Cuvîntul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! Binecuvîntat să fii Tu, Doamne! Învaţă-mă orînduirile Tale! Cu buzele mele vestesc toate hotărîrile gurii Tale. Cînd urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc'aş avea toate comorile. Mă gîndesc adînc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am supt ochi. Mă desfătez în orînduirile Tale, şi nu uit Cuvîntul Tău. Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc Cuvîntul Tău! Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale! Sînt un străin pe pămînt: nu-mi ascunde poruncile Tale! Totdeauna mi se topeşte sufletul de dor după legile tale. Tu mustri pe cei îngîmfaţi, pe blestemaţii aceştia, cari se rătăcesc de la poruncile Tale. Ridică de peste mine ocara şi dispreţul! Căci păzesc învăţăturile Tale. Să tot stea voevozii şi să vorbească împotriva mea: robul tău cugetă adînc la orînduirile Tale. Învăţăturile Tale sînt desfătarea mea şi sfătuitorii mei. Sufletul meu este lipit de ţărînă: înviorează-mă, după făgăduinţa Ta! Eu îmi istorisesc căile, şi Tu mă asculţi: învaţă-mă orînduirile Tale! Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale, şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate. Îmi plînge sufletul de durere: ridică-mă după Cuvîntul Tău! Depărtează-mă de calea necredincioşiei către Tine, şi dă-mi îndurarea ta, ca să urmez Legea Ta! Aleg calea adevărului, pun legile Tale supt ochii mei. Mă ţin de învăţăturile Tale, Doamne, nu mă lăsa de ruşine! Alerg pe calea poruncilor Tale, căci îmi scoţi inima la larg. Învaţă-mă, Doamne, calea orînduirilor Tale, ca s'o ţin pînă în sfîrşit! Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Ta şi s'o ţin din toată inima mea! Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea. Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale, şi nu spre cîştig! Abate-mi ochii dela vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta! Împlineşte-Ţi făgăduinţa faţă de robul Tău, făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine! Depărtează dela mine ocara de care mă tem! Căci judecăţile Tale sînt pline de bunătate. Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale: fă-mă să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine! Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine, mîntuirea Ta, după făgăduinţa Ta! Şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte, căci mă încred în Cuvîntul Tău. Nu lua de tot din gura mea cuvîntul adevărului! Căci nădăjduiesc în judecăţile Tale. Voi păzi Legea Ta necurmat, totdeauna şi pe vecie. Voi umbla în loc larg, căci caut poruncile Tale. Voi vorbi despre învăţăturile Tale înaintea împăraţilor, şi nu-mi va roşi obrazul. Mă desfătez în poruncile Tale, căci le iubesc. Îmi întind mînile spre poruncile Tale, pe cari le iubesc, şi vreau să mă gîndesc adînc la orînduirile Tale. Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m'ai făcut să-mi pun nădejdea! Aceasta este mîngîierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăş viaţă. Nişte îngîmfaţi mi-aruncă batjocuri; totuş eu nu mă abat dela Legea Ta. Mă gîndesc la judecăţile Tale de odinioară, Doamne, şi mă mîngîi. M'apucă o mînie aprinsă la vederea celor răi, cari părăsesc Legea Ta. Orînduirile Tale sînt prilejul cîntărilor mele, în casa pribegiei mele. Noaptea îmi aduc aminte de Numele Tău, Doamne, şi păzesc Legea Ta. Aşa mi se cuvine, căci păzesc poruncile Tale. Partea mea, Doamne, o spun, este să păzesc cuvintele Tale. Te rog din toată inima mea: ai milă de mine, după făgăduinţa Ta! Mă gîndesc la căile mele, şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale. Mă grăbesc, şi nu preget să păzesc poruncile Tale. Cursele celor răi mă înconjoară, dar nu uit Legea Ta. Mă scol la miezul nopţii să Te laud pentru judecăţile Tale cele drepte. Sînt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine, şi cu cei ce păzesc poruncile Tale. Pămîntul, Doamne, este plin de bunătatea Ta; învaţă-mă orînduirile Tale! Tu faci bine robului Tău, Doamne, după făgăduinţa Ta. Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale. Pînă ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvîntul Tău. Tu eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orînduirile tale! Nişte îngîmfaţi urzesc neadevăruri împotriva mea; dar eu păzesc din toată inima mea poruncile Tale. Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea: dar eu mă desfătez în Legea Ta. Este spre binele meu că m'ai smerit, ca să învăţ orînduirile Tale. Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale, decît o mie de lucruri de aur şi de argint. Mîinile Tale m'au făcut, şi m'au întocmit; dă-mi pricepere, ca să învăţ poruncile Tale! Cei ce se tem de Tine mă văd şi se bucură, căci nădăjduiesc în făgăduinţele Tale. Ştiu, Doamne, că judecăţile Tale sînt drepte: din credincioşie m'ai smerit. Fă ca bunătatea Ta să-mi fie mîngîierea, cum ai făgăduit robului Tău! Să vină peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc, căci Legea Ta este desfătarea mea. Să fie înfruntaţi îngîmfaţii cari mă asupresc fără temei! Căci eu mă gîndesc adînc la poruncile Tale. Să se întoarcă la mine, cei ce se tem de Tine, şi cei ce cunosc învăţăturile Tale! Inima să-mi fie neîmpărţită în orînduirile Tale, ca să nu fiu dat de ruşine! Îmi tînjeşte sufletul după mîntuirea Ta: nădăjduiesc în făgăduinţa Ta. Mi se topesc ochii după făgăduinţa Ta, şi zic: ,,Cînd mă vei mîngîia?`` Căci am ajuns ca un burduf pus în fum; totuş nu uit orînduirile Tale. Care este numărul zilelor robului Tău? Cînd vei pedepsi pe cei ce mă prigonesc? Nişte îngîmfaţi sapă gropi înaintea mea; nu lucrează după Legea ta. Toate poruncile tale nu sînt decît credincioşie; ei mă prigonesc fără temei: ajută-mă! Gata, gata să mă doboare şi să mă prăpădească, dar eu nu părăsesc poruncile Tale. Înviorează-mă după bunătatea Ta, ca să păzesc învăţăturile gurii Tale! Cuvîntul Tău, Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri. Credincioşia ta ţine din neam în neam; Tu ai întemeiat pămîntul, şi el rămîne tare. După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile Îţi sînt supuse. Dacă n'ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea. Niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi. Al Tău sînt: mîntuieşte-mă! Căci caut poruncile Tale. Nişte răi mă aşteaptă ca să mă piardă; dar eu iau aminte la învăţăturile Tale. Văd că tot ce este desăvîrşit are margini: poruncile Tale însă sînt fără margini. Cît de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gîndesc la ea. Poruncile Tale mă fac mai înţelept decît vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine. Sînt mai învăţat decît toţi învăţătorii mei, căci mă gîndesc la învăţăturile Tale. Am mai multă pricepere decît bătrînii, căci păzesc poruncile Tale. Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc Cuvîntul Tău. Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi. Ce dulci sînt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decît mierea în gura mea! Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, deaceea urăsc orice cale a minciunii. Cuvîntul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea. Jur, -şi mă voi ţinea de jurămînt, -că voi păzi legile Tale cele drepte. Sînt foarte amărît: înviorează-mă, Doamne, după Cuvîntul Tău! Primeşte, Doamne, simţimintele pe cari le spune gura mea, şi învaţă-mă legile Tale! Viaţa îmi este necurmat în primejdie, şi totuş nu uit Legea Ta. Nişte răi îmi întind curse, dar eu nu mă rătăcesc dela poruncile Tale. Învăţăturile Tale sînt moştenirea mea de veci, căci ele sînt bucuria inimii mele. Îmi plec inima să împlinesc orînduirile Tale, totdeauna şi pînă la sfîrşit. Urăsc pe oamenii nehotărîţi, dar iubesc Legea Ta. Tu eşti adăpostul şi scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduinţa Ta. Depărtaţi-vă de mine, răilor, ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu! Sprijineşte-mă, după făgăduinţa Ta, ca să trăiesc, şi nu mă lăsa de ruşine în nădejdea mea! Fii sprijinul meu, ca să fiu scăpat, şi să mă veselesc neîncetat de orînduirile Tale! Tu dispreţuieşti pe toţi ceice se depărtează de orînduirile Tale, căci înşelătoria lor este zădarnică. Ca spuma iei pe toţi cei răi de pe pămînt: de aceea eu iubesc învăţăturile Tale. Mi se înfioară carnea de frica Ta, şi mă tem de judecăţile Tale. Păzesc legea şi dreptatea: nu mă lăsa în voia asupritorilor mei! Ia supt ocrotirea Ta binele robului Tău, şi nu mă lăsa apăsat de nişte îngîmfaţi! Mi se topesc ochii după mîntuirea Ta, şi după făgăduinţa Ta cea dreaptă. Poartă-Te cu robul Tău după bunătatea Ta, şi învaţă-mă orînduirile Tale! Eu sînt robul tău; dă-mi pricepere, ca să cunosc învăţăturile Tale. Este vremea ca Domnul să lucreze: căci ei calcă Legea Ta. De aceea, eu iubesc poruncile Tale, mai mult de cît aurul, da, mai mult decît aurul curat: De aceea găsesc drepte toate poruncile Tale, şi urăsc orice cale a minciunii. Învăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le păzeşte sufletul meu. Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate. Deschid gura şi oftez, căci sînt lacom după poruncile Tale. Întoarce-Ţi Faţa spre mine, şi ai milă de mine, după obiceiul Tău faţă de ceice iubesc Numele Tău! Întăreşte-mi paşii în Cuvîntul Tău, şi nu lăsa nici o nelegiuire să stăpînească peste mine! Izbăveşte-mă de asuprirea oamenilor, ca să păzesc poruncile Tale! Fă să strălucească Faţa Ta peste robul Tău, şi învaţă-mă orînduirile Tale! Ochii îmi varsă şiroaie de ape, pentrucă Legea Ta nu este păzită. Tu eşti drept, Doamne, şi judecăţile Tale sînt fără prihană. Tu Îţi întemeiezi învăţăturile pe dreptate, şi pe cea mai mare credincioşie. Rîvna mea mă mănîncă, pentru că protivnicii mei uită cuvintele Tale. Cuvîntul Tău este cu totul încercat, şi robul Tău îl iubeşte. Sînt mic şi dispreţuit, dar nu uit poruncile Tale. Dreptatea Ta este o dreptate vecinică, şi Legea Ta este adevărul. Necazul şi strîmtorarea mă ajung, dar poruncile Tale sînt desfătarea mea. Învăţăturile Tale sînt drepte pe vecie: dă-mi pricepere, ca să trăiesc! Te chem din toată inima mea: ascultă-mă, Doamne, ca să păzesc orînduirile Tale. Te chem: mîntuieşte-mă, ca să păzesc învăţăturile Tale! O iau înaintea zorilor şi strig; nădăjduiesc în făgăduinţele Tale. O iau înaintea străjilor de noapte, şi deschid ochii, ca să mă gîndesc adînc la Cuvîntul Tău. Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta: înviorează-mă, Doamne, după judecata ta! Se apropie ceice urmăresc mişelia, şi se depărtează de Legea Ta. Dar Tu eşti aproape, Doamne, şi toate poruncile Tale sînt adevărul. De multă vreme ştiu din învăţăturile Tale, că le-ai aşezat pentru totdeauna. Vezi-mi ticăloşia, şi izbăveşte-mă, căci nu uit Legea Ta. Apără-mi pricina, şi răscumpără-mă, înviorează-mă după făgăduinţa Ta. Mîntuirea este departe de cei răi, căci ei nu caută orînduirile Tale. Mari sînt îndurările Tale, Doamne! Înviorează-mă după judecăţile Tale! Mulţi sînt prigonitorii şi protivnicii mei, dar nu mă depărtez de învăţăturile Tale. Văd cu scîrbă pe cei necredincioşi Ţie, cari nu păzesc Cuvîntul Tău. Vezi cît de mult iubesc eu poruncile Tale: înviorează-mă, Doamne, după bunătatea Ta! Temelia Cuvîntului Tău este adevărul, şi toate legile Tale cele drepte sînt vecinice. Nişte voievozi mă prigonesc fără temei, dar inima mea nu tremură decît de cuvintele Tale. Mă bucur de Cuvîntul Tău, ca cel ce găseşte o mare pradă. Urăsc şi nu pot suferi minciuna, dar iubesc Legea Ta. De şapte ori pe zi Te laud, din pricina legilor Tale celor drepte. Multă pace au ceice iubesc Legea Ta, şi nu li se întîmplă nicio nenorocire. Eu nădăjduiesc în mîntuirea Ta, Doamne, şi împlinesc poruncile Tale. Sufletul meu ţine învăţăturile Tale, şi le iubesc mult de tot! Păzesc poruncile şi învăţăturile Tale, căci toate căile mele sînt înaintea Ta. Să ajungă strigătul meu pînă la Tine, Doamne! Dă-mi pricepere, după făgăduinţa Ta. Să ajungă cererea mea pînă la Tine! Izbăveşte-mă, după făgăduinţa Ta! Buzele mele să vestească lauda Ta, căci Tu mă înveţi orînduirile Tale! Să cînte limba mea Cuvîntul Tău, căci toate poruncile Tale sînt drepte! Mîna Ta să-mi fie într'ajutor, căci am ales poruncile Tale. Suspin după mîntuirea Ta, Doamne, şi Legea Ta este desfătarea mea. Să-mi trăiască sufletul şi să Te laude, şi judecăţile Tale să mă sprijinească! Rătăcesc ca o oaie pierdută: caută pe robul Tău, căci nu uit poruncile Tale.

Responsorial Psalm

Psalm 114

Cînd a ieşit Israel din Egipt, cînd a plecat casa lui Iacov dela un popor străin, Iuda a ajuns locaşul Lui cel sfînt, şi Israel stăpînirea Lui. Marea a văzut lucrul acesta şi a fugit, Iordanul s'a întors înapoi: munţii au sărit ca nişte berbeci, şi dealurile ca nişte miei. Ce ai tu, mare, de fugi, şi tu, Iordanule, de te întorci înapoi? Ce aveţi, munţilor, de săltaţi ca nişte berbeci, şi voi, dealurilor, ca nişte miei? Da, cutremură-te, pămîntule, înaintea Domnului, înaintea Dumnezeului lui Iacov, care preface stînca în iaz, şi cremenea în izvor de ape.

Evening Prayer — First Lesson

1 Kings 5

Hiram, împăratul Tirului, a trimes pe slujitorii săi la Solomon; căci auzise că fusese uns împărat în locul tatălui său, şi el iubise totdeauna pe David. Solomon a trimes vorbă lui Hiram: ,,Ştii că tatăl meu David n'a putut să zidească o casă Domnului, Dumnezeului lui, din pricina războaielor cu cari l-au înconjurat vrăjmaşii lui, pînă ce Domnul i -a pus subt talpa picioarelor lui. Acum Domnul, Dumnezeul meu, mi -a dat odihnă din toate părţile; nu mai am nici protivnic, nici nenorociri! Iată că am de gînd să zidesc o casă Numelui Domnului, Dumnezeului meu, cum a spus Domnul tatălui meu David, zicînd: ,Fiul tău, pe care -l voi pune în locul tău, pe scaunul tău de domnie, el va zidi o casă Numelui Meu.` Porunceşte acum să se taie pentru mine cedri din Liban. Slujitorii mei vor fi cu ai tăi, şi-ţi voi plăti simbria slujitorilor tăi aşa cum o vei hotărî tu; căci ştii că dintre noi nimeni nu se pricepe să taie lemne ca Sidonienii.`` Cînd a auzit Hiram cuvintele lui Solomon, a avut o mare bucurie, şi a zis: ,,Binecuvîntat să fie astăzi Domnul, care a dat lui David un fiu înţelept, drept căpetenie a acestui mare popor!`` Şi Hiram a trimes răspuns lui Solomon: ,,Am auzit ce ai trimes să mi se spună. Voi face tot ce vei vrea în ce priveşte lemnele de cedru şi lemnele de chiparos. Slujitorii mei le vor pogorî din Liban la mare, şi le voi trimete pe mare în plute pînă la locul pe care mi -l vei arăta: acolo, voi pune să le deslege, şi le vei lua. Ceea ce cer în schimb, este să trimeţi merinde casei mele.`` Hiram a dat lui Solomon lemne de cedru şi lemne de chiparos cît a voit. Şi Solomon a dat lui Hiram douăzeci de mii de cori de grîu pentru hrana casei lui şi douăzeci de cori de untdelemn curat; iată ce a dat Solomon în fiecare an lui Hiram. Domnul a dat înţelepciune lui Solomon, cum îi făgăduise. Între Hiram şi Solomon a fost pace, şi au făcut legămînt împreună. Împăratul Solomon a luat din tot Israelul oameni de corvoadă, în număr de treizeci de mii. I -a trimes în Liban, cîte zece mii pe lună, cu schimbul; o lună erau în Liban, şi două luni erau acasă. Adoniram era mai mare peste oamenii de corvoadă. Solomon mai avea şaptezeci de mii de oameni cari purtau poverile şi optzeci de mii cari tăiau pietrele în munţi, afară de căpeteniile, în număr de trei mii trei sute, puse de Solomon peste lucrări şi însărcinate cu privegherea lucrătorilor. Împăratul a poruncit să se scoată pietre mari şi măreţe, cioplite pentru temeliile casei. Lucrătorii lui Solomon, ai lui Hiram, şi Ghibliţii, le-au cioplit, şi au pregătit lemnele şi pietrele pentru zidirea casei.

Second Reading

Romans 6

Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul? Nicidecum! Noi, cari am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? Nu ştiţi că toţi cîţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentruca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr'o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr'o înviere asemănătoare cu a Lui. Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentruca trupul păcatului să fie desbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, întrucît ştim că Hristosul înviat din morţi, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpînire asupra Lui. Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. Să nu mai daţi în stăpînirea păcatului mădulările voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădulările voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii. Căci păcatul nu va mai stăpîni asupra voastră, pentrucă nu sînteţi supt Lege, ci supt har. Ce urmează de aici? Să păcătuim pentrucă nu mai sîntem supt Lege ci supt har? Nicidecum. Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să -l ascultaţi, sînteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? Dar mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, pentrucă, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii, pe care aţi primit -o. Şi prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de subt păcat, v'aţi făcut robi ai neprihănirii. - Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pămînteşti: dupăcum odinioară v'aţi făcut mădulările voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvîrşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădulările voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră! Căci, atunci cînd eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire. Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade, de cari acum vă este ruşine: pentrucă sfîrşitul acestor lucruri este moartea. Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v'aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfîrşit: viaţa vecinică. Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa vecinică în Isus Hristos, Domnul nostru.

Second Reading

II John 1

Presbiterul (Sau: bătrînul.) către aleasa Doamnă şi către copiii ei, pe cari -i iubesc în adevăr-şi nu numai eu, ci toţi cei ce cunosc adevărul, - pentru adevărul acesta care rămîne în noi, şi care va fi cu noi în veac: Harul, îndurarea şi pacea să fie cu voi din partea lui Dumnezeu Tatăl, şi din partea Domnului Isus Hristos, Fiul Tatălui, în adevăr şi în dragoste! M'am bucurat foarte mult cînd am aflat pe unii din copiii tăi umblînd în adevăr, după porunca pe care am primit -o dela Tatăl. Şi acum, te rog, Doamnă, nu ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci cea, pe care am avut -o dela început: să ne iubim unii pe alţii! Şi dragostea stă în vieţuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblaţi, după cum aţi auzit dela început. Căci în lume s'au răspîndit mulţi amăgitori, cari nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată Antihristul! Păziţi-vă bine să nu perdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină. Oricine o ia înainte, şi nu rămîne în învăţătura lui Hristos, n'are pe Dumnezeu. Cine rămîne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul. Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu -l primiţi în casă, şi să nu -i ziceţi: ,,Bun venit!`` Căci cine -i zice: ,,Bun venit!`` se face părtaş faptelor lui rele. Aş vrea să vă spun multe lucruri; dar nu voiesc să vi le scriu pe hîrtie şi cu cerneală; ci nădejduiesc să vin la voi, şi să vă vorbesc gură către gură, pentruca bucuria noastră să fie deplină. Copiii surorei tale alese îţi trimet sănătate. Amin

Second Reading

1 Timothy 4:1-10

Dar Duhul spune lămurit că, în vremile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni cari vorbesc minciuni, însemnaţi cu ferul roş în însuş cugetul lor. Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor, pe cari Dumnezeu le -a făcut ca să fie luate cu mulţămiri de către ceice cred şi cunosc adevărul. Căci orice făptură a lui Dumnezeu este bună: şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţămiri; pentrucă este sfinţit prin Cuvîntul lui Dumnezeu şi prin rugăciune. Dacă vei pune în mintea fraţilor aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Hristos Isus, fiindcă te hrăneşti cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături, pe care ai urmat -o pînă acum. Fereşte-te de basmele lumeşti şi băbeşti. Caută să fii evlavios. Căci deprinderea trupească este de puţin folos, pe cînd evlavia este folositoare în orice privinţă, întrucît ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare. Iată un cuvînt adevărat şi cu totul vrednic de primit! Noi muncim, în adevăr, şi ne luptăm, pentrucă ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, care este Mîntuitorul tuturor oamenilor, şi mai ales al celor credincioşi.

Second Reading

2 John 3:1-10

Gospel

Matthew 9

Isus S'a suit într'o corabie, a trecut marea, şi a venit în cetatea Sa. Şi iată că I-au adus un slăbănog, care zăcea într'un pat. Isus le -a văzut credinţa, şi a zis slăbănogului: ,,Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sînt iertate!`` Şi iată că, unii din cărturari au zis în ei înşişi: ,,Omul acesta huleşte!`` Isus, care le cunoştea gîndurile, a zis: ,,Pentruce aveţi gînduri rele în inimile voastre?`` Căci ce este mai lesne? A zice: ,,Iertate îţi sînt păcatele``, sau a zice: ,,Scoală-te şi umblă?`` Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pămînt să ierte păcatele, -,,Scoală-te``, a zis El slăbănogului, ,,ridică-ţi patul, şi du-te acasă.`` Slăbănogul s'a sculat, şi s'a dus acasă. Cînd au văzut noroadele lucrul acesta, s'au spăimîntat, şi au slăvit pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de putere. De acolo, Isus a mers mai departe, şi a văzut pe un om, numit Matei, şezînd la vamă. Şi i -a zis: ,,Vino după Mine``. Omul acela s'a sculat, şi a mers după El. Pe cînd şedea Isus la masă, în casă, iată că au venit o mulţime de vameşi şi păcătoşi, şi au şezut la masă cu El şi cu ucenicii Lui. Fariseii au văzut lucrul acesta, şi au zis ucenicilor Lui: ,,Pentruce mănîncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?`` Isus i -a auzit, şi le -a zis: ,,Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doftor, ci cei bolnavi. Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: ,Milă voiesc, iar nu jertfă!` Căci n'am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.`` Atunci ucenicii lui Ioan au venit la Isus, şi I-au zis: ,,De ce noi şi Fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc de loc?`` Isus le -a răspuns: ,,Se pot jăli nuntaşii cîtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile, cînd mirele va fi luat dela ei, şi atunci vor posti. Nimeni nu pune un petec de postav nou la o haină veche; pentrucă şi-ar lua umplutura din haină, şi ruptura ar fi mai rea. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă, şi burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou îl pun în burdufuri noi, şi se păstrează amîndouă.`` Pe cînd le spunea Isus aceste vorbe, iată că a venit unul din fruntaşii sinagogii, I s'a închinat, şi I -a zis: ,,Fiica mea adineaori a murit; dar vino de pune-Ţi mînile peste ea, şi va învia.`` Isus S'a sculat, şi a plecat după el împreună cu ucenicii Lui. Şi iată o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sînge, a venit pe dinapoi, şi s'a atins de poala hainei Lui. Căci îşi zicea ea: ,,Numai să mă pot atinge de haina Lui, şi mă voi tămădui.`` Isus S'a întors, a văzut -o, şi i -a zis: ,,Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te -a tămăduit.`` Şi s'a tămăduit femeia chiar în ceasul acela. Cînd a ajuns Isus în casa fruntaşului sinagogii, şi cînd a văzut pe ceice cîntau din fluier, şi gloata bocind, le -a zis: ,,Daţi-vă la o parte; căci fetiţa n'a murit, ci doarme!`` Ei îşi băteau joc de El. Dar, dupăce a fost scoasă gloata afară, Isus a intrat înlăuntru, a luat pe fetiţă de mînă, şi fetiţa s -a sculat. Şi s'a dus vestea despre această minune în tot ţinutul acela. Cînd a plecat de acolo, s'au luat după Isus doi orbi, cari strigau şi ziceau: ,,Ai milă de noi, Fiul lui David!`` După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Şi Isus le -a zis: ,,Credeţi că pot face lucrul acesta?`` ,,Da, Doamne``, I-au răspuns ei. Atunci S'a atins de ochii lor, şi a zis: ,,Facă-vi-se după credinţa voastră!`` Şi li s'au deschis ochii. Isus le -a poruncit cu tot dinadinsul şi le -a zis: ,,Vedeţi, să nu ştie nimeni.`` Dar ei, cum au ieşit afară, au răspîndit vestea despre El în tot ţinutul acela. Pe cînd plecau orbii aceştia, iată că au adus la Isus un mut îndrăcit. După ce a fost scos dracul din el, mutul a vorbit. Şi noroadele, mirate, ziceau: ,,Niciodată nu s'a văzut aşa ceva în Israel!`` Dar Fariseii ziceau: ,,Cu ajutorul domnului dracilor scoate El dracii!`` Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţînd pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi vindecînd orice fel de boală şi orice fel de neputinţă, care era în norod. Cînd a văzut gloatele, I s'a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi cari n'au păstor. Atunci a zis ucenicilor Săi: ,,Mare este secerişul, dar puţini sînt lucrătorii! Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.``

Evening Prayer — Second Lesson

1 John 5

Oricine crede că Isus este Hristosul, este născut din Dumnezeu; şi oricine iubeşte pe Celce L -a născut, iubeşte şi pe cel născut din El. Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui. Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sînt grele; pentrucă oricine este născut din Dumnezeu, biruieşte lumea; şi ceeace cîştigă biruinţă asupra lumii, este credinţa noastră. Cine este celce a biruit lumea, dacă nu celce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu? El, Isus Hristos, este Celce a venit cu apă şi cu sînge; nu numai cu apă, ci cu apă şi cu sînge; şi Duhul este Celce mărturiseşte despre lucrul acesta, fiindcă Duhul este adevărul. (Căci trei sînt cari mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvîntul şi Duhul Sfînt, şi aceşti trei una sînt.) Şi trei sînt cari mărturisesc (pe pămînt): Duhul, apa şi sîngele, şi aceşti trei sînt una în mărturisirea lor. Dacă primim mărturisirea oamenilor, mărturisirea lui Dumnezeu este mai mare; şi mărturisirea lui Dumnezeu este mărturisirea, pe care a făcut -o El despre Fiul Său. Cine crede în Fiul lui Dumnezeu, are mărturisirea aceasta în el; cine nu crede pe Dumnezeu, Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea, pe care a făcut -o Dumnezeu despre Fiul Său. Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne -a dat viaţa vecinică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n'are pe Fiul lui Dumnezeu, n'are viaţa. V'am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, cari credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa vecinică. Îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că sîntem stăpîni pe lucrurile pe cari I le-am cerut. Dacă vede cineva pe fratele său săvîrşind un păcat care nu duce la moarte, să se roage; şi Dumnezeu îi va da viaţa, pentru ceice n'au săvîrşit un păcat care duce la moarte. Este un păcat care duce la moarte; nu -i zic să se roage pentru păcatul acela. Orice nelegiuire este păcat; dar este un păcat, care nu duce la moarte. Ştim că oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el. Ştim că sîntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău. Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit, şi ne -a dat pricepere să cunoaştem pe Celce este adevărat. Şi noi sîntem în Celce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa vecinică. Copilaşilor, păziţi-vă de idoli. Amin

Gospel

Luke 5:12-26

Isus era într'una din cetăţi. Şi iată că un om plin de lepră, cum L -a văzut, s'a aruncat cu faţa la pămînt, L -a rugat, şi I -a zis: ,,Doamne dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.`` Isus a întins mîna, S'a atins de el, şi i -a zis: ,,Da, voiesc, fii curăţit!`` Îndată, l -a lăsat lepra. Apoi i -a poruncit să nu spună nimănui. ,,Ci du-te``, i -a zis El, ,,de te arată preotului, şi adu pentru curăţirea ta ce a rînduit Moise, ca mărturie pentru ei.`` Se răspîndea tot mai mult vestea despre El, şi oamenii se strîngeau cu grămada, ca să -L asculte şi să fie vindecaţi de boalele lor. Iar El se ducea în locuri pustii, şi Se ruga. Într'una din zile, Isus învăţa pe noroade. Nişte Farisei şi învăţători ai Legii, cari veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece. Şi iată că nişte oameni purtau într'un pat pe un slăbănog, şi căutau să -l ducă înlăuntru, ca să -l pună înaintea Lui. Fiindcă n'aveau pe unde să -l ducă înlăuntru, din pricina norodului, s'au suit pe acoperişul casei, şi l-au coborît cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus. Cînd le -a văzut credinţa, Isus a zis: ,,Omule, păcatele îţi sînt iertate!`` Cărturarii şi Fariseii au început să cîrtească, şi să zică în ei înşişi: ,,Cine este acesta, de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decît singur Dumnezeu?`` Isus, care le -a cunoscut gîndurile, a luat cuvîntul şi le -a zis: ,,Pentruce cîrtiţi în inimile voastre? Ce este mai lesne: a zice: ,Păcatele îţi sînt iertate`, sau a zice: ,Scoală-te, şi umblă?` Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pămînt să ierte păcatele: -,Ţie îţi poruncesc`, a zis El slăbănogului, ,scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă`` Şi numaidecît, slăbănogul s'a sculat, în faţa lor, a ridicat patul pe care zăcea şi s'a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu. Toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu; plini de frică, ziceau: ,,Azi am văzut lucruri nemaipomenite.``

Gospel

John 4:43-54

După aceste două zile, Isus a plecat de acolo, ca să se ducă în Galilea. Căci El însuş spusese că un prooroc nu este preţuit în patria sa. Cînd a ajuns în Galilea, a fost primit bine de Galileeni, cari văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră şi ei la praznic. Isus S'a întors deci în Cana din Galilea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaş împărătesc, al cărui fiu era bolnav. Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudea în Galilea, s'a dus la El, şi L -a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte. Isus i -a zis: ,,Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu niciun chip nu credeţi!`` Slujbaşul împărătesc I -a zis: ,,Doamne, vino pînă nu moare micuţul meu.`` ,,Du-te``, i -a zis Isus, ,,fiul tău trăieşte.`` Şi omul acela a crezut cuvintele pe cari i le spusese Isus, şi a pornit la drum. Pe cînd se pogora el, l-au întîmpinat robii lui, şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte. El i -a întrebat de ceasul în care a început să -i fie mai bine. Şi ei i-au zis: ,,Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.`` Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: ,,Fiul tău trăieşte``. Şi a crezut el şi toată casa lui. Acesta este iarăş al doilea semn, făcut de Isus, după ce S'a întors din Iudea în Galilea.

Gospel

Matthew 14

În vremea aceea, cîrmuitorul Irod, a auzit vorbindu-se despre Isus; şi a zis slujitorilor săi: ,,Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi, şi deaceea se fac minuni prin el.`` Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase şi -l pusese în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip; pentrucă Ioan îi zicea: ,,Nu-ţi este îngăduit s'o ai de nevastă.`` Irod ar fi vrut să -l omoare, dar se temea de norod, pentrucă norodul privea pe Ioan ca pe un prooroc. Dar, cînd se prăznuia ziua naşterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeţilor, şi a plăcut lui Irod. Deaceea i -a făgăduit cu jurămînt că îi va da orice va cere. Îndemnată de mamă-sa, ea a zis: ,,Dă-mi aici, într -o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!`` Împăratul s'a întristat; dar din pricina jurămintelor sale, şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i -l dea. Şi a trimes să taie capul lui Ioan în temniţă. Capul a fost adus într'o farfurie, şi dat fetei, care l -a dus la mamă-sa. Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat, şi s'au dus de au dat de ştire lui Isus. Isus, cînd a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într'o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într'un loc pustiu. Noroadele, cînd au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s'au luat după El pe jos. Cînd a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s'a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi. Cînd s'a înserat, ucenicii s'au apropiat de El, şi I-au zis: ,,Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mîncare.`` ,,N'au nevoie să plece``, le -a răspuns Isus; ,,daţi-le voi să mănînce.`` Dar ei I-au zis: ,,N'avem aici decît cinci pîni şi doi peşti.`` Şi El le -a zis: ,,Aduceţi -i aici la Mine.`` Apoi a poruncit noroadelor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pîni şi cei doi peşti, Şi -a ridicat ochii spre cer, a binecuvîntat, a frînt pînile şi le -a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor. Toţi au mîncat şi s'au săturat; şi s'au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele de fărămituri. Ceice mîncaseră, erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie, şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, pînă va da drumul noroadelor. După ce a dat drumul noroadelor, S'a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înoptase, şi El era singur acolo. În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vîntul era împotrivă. Cînd se îngîna ziua cu noaptea (Greceşte: în a patra strajă.), Isus a venit la ei, umblînd pe mare. Cînd L-au văzut ucenicii umblînd pe mare, s'au spăimîntat, şi au zis: ,,Este o nălucă!`` Şi de frică au ţipat. Isus le -a zis îndată: ,,Îndrăzniţi, Eu sînt; nu vă temeţi!`` ,,Doamne``, I -a răspuns Petru, ,,dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.`` ,,Vino!`` i -a zis Isus. Petru s'a coborît din corabie, şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. Dar, cînd a văzut că vîntul era tare, s'a temut; şi fiindcă începea să se afunde, a strigat: ,,Doamne, scapă-mă!`` Îndată, Isus a întins mîna, l -a apucat, şi i -a zis: ,,Puţin credinciosule, pentruce te-ai îndoit?`` Şi după ce au intrat în corabie, a stat vîntul. Ceice erau în corabie, au venit de s'au închinat înaintea lui Isus, şi I-au zis: ,,Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!`` După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului. Oamenii din locul acela, cari cunoşteau pe Isus, au trimes să dea de ştire în toate împrejurimile, şi au adus la El pe toţi bolnavii. Bolnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi cîţi s'au atins, s'au vindecat.