Lecturile zilei

Rugăciunea de dimineață — prima lectură

Wisdom 1

În limba ta nu există nicio ediție în domeniul public a acestei cărți, așa că fragmentul este afișat în engleză.

Love righteousness, you⌃ that be judges of the earth, Think you⌃ of the Lord with a good mind, And in singleness of heart seek you⌃ him; Because he is found of those who tempt him not, And is manifested to those who do not distrust him. For crooked thoughts separate from God; And the supreme Power, when it is brought to the proof, puts to confusion the foolish: Because wisdom will not enter into a soul that deviseth evil, Nor dwell in a body that is held in pledge by sin. For a holy spirit of discipline will flee deceit. And will start away from thoughts that are without understanding, And will be put to confusion when unrighteousness has come in. For wisdom is a spirit that loves man, And she will not hold a blasphemer guiltless for his lips; Because God bears witness of his reins, And is a true overseer of his heart, And a hearer of his tongue: Because the spirit of the Lord has filled the world, And that which holds all things together has knowledge of every voice. Therefore no man that utters unrighteous things will be unseen; Neither will Justice, when it convicts, pass him by. For in the midst of his counsels the ungodly will be searched out; And the sound of his words will come to the Lord To bring to conviction his lawless deeds: Because there is an ear of jealousy that listens to all things, And the noise of murmurings is not hid. Beware then of unprofitable murmuring, And refrain your tongue from backbiting; Because no secret utterance will go on its way void, And a mouth that belies destroys a soul. Court not death in the error of your life; Neither draw upon yourselves destruction by the works of your hands: Because God made not death; Neither delights he when the living perish: For he created all things that they might have being: And the generative powers of the world are healthsome, And there is no poison of destruction in them: Nor has Hades royal dominion upon earth, For righteousness is immortal: But ungodly men by their hands and their words called death to them: Deeming him a friend they consumed away, And they made a covenant with him, Because they are worthy to be of his portion.

Rugăciunea de dimineață — a doua lectură

Marcu 16

După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov, şi Salome, au cumpărat miresme, ca să se ducă să ungă trupul lui Isus. În ziua dintîi a săptămînii, s'au dus la mormînt dis de dimineaţă, pe cînd răsărea soarele. Femeile ziceau una către alta: ,,Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormîntului?`` Şi cînd şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită. Au intrat în mormînt, au văzut pe un tinerel şezînd la dreapta, îmbrăcat într'un veşmînt alb, şi s'au spăimîntat. El le -a zis: ,,Nu vă spăimîntaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde îl puseseră. Dar duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui, şi lui Petru, că merge înaintea voastră în Galilea: acolo Îl veţi vedea, cum v'a spus.`` Ele au ieşit afară din mormînt, şi au luat -o la fugă, pentrucă erau cuprinse de cutremur şi de spaimă. Şi n'au spus nimănui nimic, căci se temeau. (Isus, dupăce a înviat, în dimineaţa zilei dintîi a săptămînii, S'a arătat mai întîi Mariei Magdalinei, din care scosese şapte draci. Ea s'a dus şi a dat de ştire celor ce fuseseră împreună cu El, cari plîngeau şi se tînguiau. Cînd au auzit ei că este viu şi că a fost văzut de ea, n'au crezut -o. După aceea, S'a arătat, într'alt chip, la doi dintre ei, pe drum, cînd se duceau la ţară. Aceştia s'au dus de au spus lucrul acesta celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut. În sfîrşit, S'a arătat celor unsprezece, cînd şedeau la masă; şi i -a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce -L văzuseră înviat. Apoi le -a zis: ,,Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza, va fi mîntuit; dar cine nu va crede, va fi osîndit. Iată semnele cari vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mînă şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu -i va vătăma; îşi vor pune mînile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.`` Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S'a înălţat la cer, şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu. Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei, şi întărea Cuvîntul prin semnele, cari -l însoţeau. Amin.

Rugăciunea de seară — prima lectură

Wisdom 2

În limba ta nu există nicio ediție în domeniul public a acestei cărți, așa că fragmentul este afișat în engleză.

For they said within themselves, reasoning not aright, Short and sorrowful is our life; And there is no healing when a man comes to his end, And none was ever known that gave release from Hades. Because by mere chance were we born, And hereafter we will be as though we had never been: Because the breath in our nostrils is smoke, And while our heart beats reason is a spark, Which being extinguished, the body will be turned into ashes, And the spirit will be dispersed as thin air; And our name will be forgotten in time, And no man will remember our works; And our life will pass away as the traces of a cloud, And will be scattered as is a mist, When it is chased by the beams of the sun, And overcome by the heat thereof. For our alloted time is the passing of a shadow, And our end retreats not; Because it is fast sealed, and none turns it back. Come therefore and let us enjoy the good things that now are; And let us use the creation with all our soul as youth’s possession. Let us fill ourselves with costly wine and perfumes; And let no flower of spring pass us by: Let us crown ourselves with rosebuds, before they be withered: Let none of us go without his share in our proud revelry: Everywhere let us leave tokens of our mirth: Because this is our portion, and our lot is this. Let us oppress the righteous poor; Let us not spare the widow, Nor reverence the hairs of the old man gray for length of years. But let our strength be to us a law of righteousness; For that which is weak is found to be of no service. But let us lie in wait for the righteous man, Because he is of disservice to us, And is contrary to our works, And upbraids us with sins against the law, And lays to our charge sins against our discipline. He professes to have knowledge of God, And names himself servant of the Lord. He became to us a reproof of our thoughts. He is grievous to us even to behold, Because his life is unlike other men’s, And his paths are of strange fashion. We were accounted of him as worthless metal, And he abstains from our ways as from uncleannesses. The latter end of the righteous he calls happy; And he vaunts that God is his father. Let us see if his words be true, And let us try what shall befall in the ending of his life. For if the righteous man is God’s son, he will uphold him, And he will deliver him out of the hand of his adversaries. With outrage and torture let us put him to the test, That we may learn his gentleness, And may prove his patience under wrong. Let us condemn him to a shameful death; For he will be visited according to his words. Thus reasoned they, and they were led astray; For their wickedness blinded them, And they knew not the mysteries of God, Neither hoped they for wages of holiness, Nor did they judge that there is a prize for blameless souls. Because God created man for incorruption, And made him an image of his own proper being; But by the envy of the devil death entered into the world, And those who are of his portion make trial thereof.

Rugăciunea de seară — a doua lectură

2 Corinteni 12

E nevoe să mă laud, măcarcă nu este de folos. Voi veni totuş la vedeniile şi descoperirile Domnului. Cunosc un om în Hristos, care, acum patrusprezece ani, a fost răpit pînă în al treilea cer (dacă a fost în trup nu ştiu; dacă a fost fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie). Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie), a fost răpit în rai, şi a auzit cuvinte, cari nu se pot spune, şi pe cari nu -i este îngăduit unui om să le rostească. Cu un astfel de om mă voi lăuda; dar întrucît mă priveşte pe mine însumi, nu mă voi lăuda decît cu slăbiciunile mele. Chiar dacă aş vrea să mă laud, n'aş fi nebun, căci aş spune adevărul; dar mă feresc, ca să n'aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă decît ce vede în mine, sau ce aude dela mine. Şi ca să nu mă umflu de mîndrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi -a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împedece să mă îngîmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi -l ia. Şi El mi -a zis: ,,Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvîrşită.`` Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentruca puterea lui Hristos să rămînă în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strîmtorări, pentru Hristos; căci cînd sînt slab, atunci sînt tare. Am ajuns nebun: voi m'aţi silit. Dar voi trebuia să mă lăudaţi; căci, măcar că nu sînt nimic, totuş cu nimic n'am fost mai pe jos de aceşti apostoli aşa de minunaţi. Semnele unui apostol le-aţi avut printre voi în toată răbdarea, prin semne, puteri şi minuni cari au fost făcute între voi. În adevăr, în ce aţi fost voi puşi mai pe jos decît celelalte Biserici, afară doar că numai eu singur nu v'am fost o sarcină? O, iertaţi-mi nedreptatea aceasta!... Iată că sînt gata să vin a treia oară la voi; şi tot nu vă voi fi o sarcină; căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi înşivă. Ce -i drept, nu copiii sînt datori să agonisească pentru părinţii lor, ci părinţii pentru copiii lor. Şi eu, voi cheltui prea bucuros din ale mele, şi mă voi cheltui în totul şi pe mine însumi pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sînt iubit cu atît mai puţin? Fie şi-aşa! Nu v'am fost sarcină de loc. ,,Dar``, zic ei, ,,ca un om isteţ ce sînt, v'am prins prin şiretlic.`` - Dar, am tras eu oare vreun folos dela voi prin vreunul din aceia, pe cari i-am trimes la voi? Am rugat pe Tit să vină să vă vadă; şi împreună cu el am trimes şi pe fratele: a cerut Tit ceva dela voi? N-am fost noi călăuziţi de acelaş Duh, şi n-am călcat noi pe aceleaşi urme? De multă vreme voi vă închipuiţi că, vrem să ne apărăm înaintea voastră! Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Hristos; şi toate aceste lucruri, le spunem, prea iubiţilor, pentru zidirea voastră. Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc aşa cum n'aş vrea să vă găsesc, şi eu însumi să fiu găsit de voi aşa cum n'aţi vrea. Mă tem să nu găsesc gîlceavă, pizmă, mînii, desbinări, vorbiri de rău, bîrfeli, îngîmfări, tulburări. Mă tem ca, la venirea mea la voi, să mă smerească din nou Dumnezeul meu cu privire la voi, şi să trebuiască să plîng pe mulţi din cei ce au păcătuit mai înainte, şi nu s'au pocăit de necurăţia, curvia şi spurcăciunile, pe cari le-au făcut.