Today's Readings

First Reading

Acts 4:32-37

Mulţimea celor ce crezuseră, era o inimă şi un suflet. Niciunul nu zicea că averile lui sînt ale lui, ci aveau toate de obşte. Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Şi un mare har era peste toţi. Căci nu era niciunul printre ei, care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case, le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vîndute, şi -l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie. Iosif, numit de apostoli şi Barnaba, adică, în tîlmăcire, fiul mîngîierii, un Levit, de neam din Cipru, a vîndut un ogor, pe care -l avea, a adus banii, şi i -a pus la picioarele apostolilor.

Responsorial Psalm

Psalm 106

Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci! Cine va putea spune isprăvile măreţe ale Domnului? Cine va putea vesti toată lauda Lui? Ferice de cei ce păzesc Legea, de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme! Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta pentru poporul Tău! Adu-Ţi aminte de mine, şi dă -i ajutorul Tău, ca să văd fericirea aleşilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău, şi să mă laud cu moştenirea Ta! Noi am păcătuit ca şi părinţii noştri, am săvîrşit nelegiuirea, am făcut rău. Părinţii noştri în Egipt n'au luat aminte la minunile Tale, nu şi-au adus aminte de mulţimea îndurărilor Tale, şi au fost neascultători la mare, la marea Roşie. Dar El i -a scăpat, din pricina Numelui Lui, ca să-Şi arate puterea. A mustrat marea Roşie, şi ea s'a uscat; şi i -a trecut prin adîncuri ca printr'un pustiu. I -a scăpat din mîna celui ce -i ura, şi i -a izbăvit din mîna vrăjmaşului. Apele au acoperit pe protivnicii lor. N'a rămas unul măcar din ei. Atunci ei au crezut în cuvintele Lui şi au cîntat laudele Lui. Dar au uitat curînd lucrările Lui, şi n'au aşteptat împlinirea planurilor Lui. Ci i -a apucat pofta în pustie, şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate. El le -a dat ce cereau; dar a trimes o molimă printre ei. În tabără au fost geloşi pe Moise, şi pe Aaron, sfîntul Domnului. Atunci s'a deschis pămîntul, şi a înghiţit pe Datan, şi s'a închis deasupra cetei lui Abiram. Focul le -a aprins ceata, şi flacăra a mistuit pe cei răi. Au făcut un viţel în Horeb. S'au închinat înaintea unui chip turnat, şi au schimbat Slava lor, pe chipul unui bou, care mănîncă iarbă. Au uitat pe Dumnezeu, Mîntuitorul lor, care făcuse lucruri mari în Egipt, minuni în ţara lui Ham, semne minunate la marea Roşie. Şi El a vorbit să -i nimicească: dar Moise, alesul său, a stătut la mijloc înaintea Lui, ca să -L abată dela mînia Lui şi să -L oprească să -i nimicească. Ei au nesocotit ţara desfătărilor; n'au crezut în Cuvîntul Domnului, ci au cîrtit în corturile lor, şi n'au ascultat de glasul Lui. Atunci El a ridicat mîna şi a jurat că -i va face să cadă în pustie, că le va doborî sămînţa printre neamuri, şi -i va împrăştia în mijlocul ţărilor. Ei s'au alipit de Baal-Peor, şi au mîncat vite jertfite morţilor. Au mîniat astfel pe Domnul prin faptele lor, şi o urgie a izbucnit între ei. Dar Fineas s'a sculat şi a făcut judecată, şi astfel urgia s'a oprit. Lucrul acesta i -a fost socotit ca o stare de neprihănire, din neam în neam, pe vecie. Ei au mîniat pe Domnul la apele Meriba; şi Moise a fost pedepsit din pricina lor. Căci s'au răzvrătit împotriva Duhului Lui, şi Moise a vorbit în chip uşuratic cu buzele. Ei n'au nimicit popoarele, pe cari le poruncise Domnul să le nimicească. Ci s-au amestecat cu neamurile, şi au învăţat faptele lor, au slujit idolilor lor, cari au fost o cursă pentru ei. Şi-au jertfit fiii şi fiicele la idoli, au vărsat sînge nevinovat, sîngele fiilor şi fiicelor lor, pe cari i-au jertfit idolilor din Canaan, şi ţara a fost spurcată astfel prin omoruri. S'au spurcat prin faptele lor, au desfrînat prin faptele lor. Atunci Domnul S'a aprins de mînie împotriva poporului Său, şi a urît moştenirea Lui. I -a dat în mînile neamurilor, cei ce îi urau au stăpînit peste ei, vrăjmaşii lor i-au asuprit, şi au fost smeriţi supt puterea lor. El de mai multe ori i -a izbăvit, dar ei s'au arătat neascultători în planurile lor, şi au ajuns nenorociţi prin nelegiuirea lor. Dar El le -a văzut strîmtorarea, cînd le -a auzit strigătele. Şi -a adus aminte de legămîntul Său, şi a avut milă de ei, după bunătatea Lui cea mare: a stîrnit pentru ei mila tuturor celor ce i ţineau prinşi de război. Scapă-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, şi strînge-ne din mijlocul neamurilor, ca să lăudăm Numele Tău cel sfînt, şi să ne fălim cu lauda Ta! Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din vecincie în vecinicie! Şi tot poporul să zică: ,,Amin! Lăudaţi pe Domnul!``

Second Reading

Jude 2:1-10

Gospel

John 4:1-14

Domnul a aflat că Fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decît Ioan. Însă Isus nu boteza El însuş, ci ucenicii Lui. Atunci a părăsit Iudea, şi S'a întors în Galilea. Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, a ajuns lîngă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul, pe care -l dăduse Iacov fiului său Iosif. Acolo se afla fîntîna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lîngă fîntînă. Era cam pe la ceasul al şaselea. A venit o femeie din Samaria să scoată apă. ,,Dă-Mi să beau``, i -a zis Isus. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mîncării. Femeia Samariteancă I -a zis: ,,Cum Tu, Iudeu, ceri să bei dela mine, femeie Samariteancă?`` -Iudeii, în adevăr, n'au legături cu Samaritenii. -Drept răspuns, Isus i -a zis: ,,Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, şi Cine este Cel ce-ţi zice: ,Dă-Mi să beau!` tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.`` ,,Doamne``, I -a zis femeia, ,,n'ai cu ce să scoţi apă, şi fîntîna aste adîncă; de unde ai putea să ai dar această apă vie? Eşti Tu oare mai mare decît părintele nostru Iacov, care ne -a dat fîntîna aceasta, şi a băut din ea el însuş şi feciorii lui şi vitele lui?`` Isus i -a răspuns: ,,Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăş sete. Dar oricui va bea din apa, pe care i -o voi da Eu, în veac nu -i va fi sete; ba încă apa, pe care i -o voi da Eu, se va preface în el într'un izvor de apă, care va ţîşni în viaţa vecinică.``